Vlad Grosu

iti apreciez curajul si avantul poetic, doua elemente care m-au izbit de indata ce am pus ochii pe textul tau. este clar ca ai putere intelectuala care se revarsa maiestuos in imaginatie, insa sa nu uiti cu timpul ca orice mare putere ca sa fie eficienta trebuie tinuta in frau si administrata exact in acele momente optime pe care insasi ea si le creeaza.
imi pare bine ca ti-am descoperit poezia.

Va multumesc pentru incurajarea exprimata atat de frumos si, de asemenea, pentru steluta acordata. Sunt bucuros ca am reusit sa gasesc poezia in mine ca sa o pot impartasi cu celelalte suflete.

Un text cu o impresionanta putere de finete metaforica, vizibila inca din primele versuri, creand un spatiu al setei de infinit si al sperantei intru reintregire, iar atingerea melancolica intervine rapid spre sfarsit ca un ac ce sparge un balon,lasandu-ne cu linistea surda de dupa.
Bucuros de lectura, dl. Silviu.

Va felicit pentru un text admirabil gandit si scris. Este o savoare,un miros care blocheaza pe moment cititorul in timpul sau ca sa simta o parte din timpul poeziei.Imaginea pe care mi-o creeaza acest text este aceea ca toate amintirile au ca punct comun cerul,o axa a lumii memoriei care impiedica lumea interioara sa se destrame.Iar acea intrebare retorica care incheie poezia ofera senzatia injectata de adrenalina a trezirii in gol,ca si spanzuratul cand simte ca nu mai are scaunul sub picoare.
Bucuros de lectura.

Ceea ce imi place cel mai mult este ambiguitatea nascuta din alternanta poezie-fiinta iubita, unul din versurile care sugereaza foarte bine asta fiind ''Te-am strigat tacandu-te'', exprimand deopotriva capacitatea de transfigurare a poeziei si atingerea unei noi dimensiuni spirituale prin intermediul iubirii, iubirea,in fond,fiind coordonata esentiala a celor doua.

palpabila viziune. imi dati impresia unor senzatii date cap in cap si comasate intr-un text sincer.