Poezie
Nebunii din parcuri
1 min lectură·
Mediu
Se aude din refugiul gării
Un clinchet șters
Al monedelor împușcate de timpuri
Prin ochii marilor tabele.
Unde te-am găsit prima oară
Or fi acum câini ce latră cu arama pe față
La șinele neiertătoare în fața trenurilor care
Despart și se despart.
Unui sărut nu-i trebuie rugăciune
Ca să se transpună într-o altă lume
El este însuși semnalul prin care
Noi
Îndrăgostiții din gări și parcuri
Anunțăm plecarea trenului spre o destinație de negăsit
Unde câte un Orfeu orb se joacă de-a v-ați ascunselea
Cu sufletul iubitei pierdute.
Noi privim distrați
Și ne turnăm unul celuilalt ceai
Ca în zilele când frunzele purtau în ele
Numai sângele unuia din noi
Conducându-ne prin el la ceea ce acum am ajuns
Să fim împreună
Călători ai unui timp pierdut
Pe care-l căutăm cu flori de soc
Și atingeri de pânză abia țesută.
023.079
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vlad Grosu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Vlad Grosu. “Nebunii din parcuri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vlad-grosu/poezie/14095565/nebunii-din-parcuriComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VGVa multumesc pentru incurajarea exprimata atat de frumos si, de asemenea, pentru steluta acordata. Sunt bucuros ca am reusit sa gasesc poezia in mine ca sa o pot impartasi cu celelalte suflete.
0
aș vrea să pun un semn de încurajare pe această filă și să-ți urez succes. din punctul meu de vedere, ai luat startul în ceea ce privește poezia și mă aștept să faci progrese vizibile.