Ție, Petrișor, cu drag,
O lectură anti-iad
Pentru cuget luminat
Și suflet făcut curat,
Ca să vezi de ce nici Platon,
Nici Aristotel sau altul
N-au putut să ne redea
Străvechea lumină-„nea”
Ce și Adam
Mult voios sa-mi fii tu, dragă,
Și la râs țiuitor,
Uite, îți înjgheb în grabă
Cântecel mic și ușor:
Ca verdeața câmpului
Tainele pământului
Lin lumina sa ți-o deie
De din șapte curcubeie
Veselia să
Pentru voi n-am nici cuvinte,
Pentru voi care vă știți,
Pentru voi ce doar lumina
Nu-ncetați să o slujiți.
Necăjit, lipsit de toate
De-ar fi-n anii mei să trec,
Tot pe Tine, zi și noapte,
Bucuros
Nu cunosc limba poezească;
Când eram mic, nu purtam mască
Și pur purtându-mă de-a pururi,
Vorbeam direct, fără-nconjururi.
Nu știu când învățai să mint,
Dar, Doamne, mă durea cumplit
Când pe
Unde-s jocurile toate?
Am ajuns ca vai de noi.
Vine ziua de apoi
Și n-avem visuri curate.
Ați uitat de cântec, oare,
Și de basme din bătrâni?
V-ați făcut sordizi, hapsâni?
Sufletul nu vă mai
Valvârtej, imagini, gânduri
Mă pătrund și mint că-mi dau
Prilej să aștern în rânduri
Ce vechii poeți iubeau.
Dar obiectele acestea
Ale marii lor iubiri,
Indicibile le vesteau
Că sunt — ca
Spălăcit, uscat ori muced,
Creponat și gălbejit,
Lutul moale ca fâneața
Coaptă, bună de cosit,
Rânjește virgin, paiața,
Cu obrazul buhăit.
Rânced și soios, dar rumen,
Ca de boul buged lins,
E urât
VG