Poezii

Ție, Petrișor, cu drag, O lectură anti-iad Pentru cuget luminat Și suflet făcut curat, Ca să vezi de ce nici Platon, Nici Aristotel sau altul N-au putut să ne redea Străvechea lumină-„nea” Ce și Adam

VGVlad Adrian Ghita

0

0

Nu cunosc limba poezească; Când eram mic, nu purtam mască Și pur purtându-mă de-a pururi, Vorbeam direct, fără-nconjururi. Nu știu când învățai să mint, Dar, Doamne, mă durea cumplit Când pe

VGVlad Adrian Ghita

0

0

Unde-s jocurile toate? Am ajuns ca vai de noi. Vine ziua de apoi Și n-avem visuri curate. Ați uitat de cântec, oare, Și de basme din bătrâni? V-ați făcut sordizi, hapsâni? Sufletul nu vă mai

VGVlad Adrian Ghita

0

0

Spălăcit, uscat ori muced, Creponat și gălbejit, Lutul moale ca fâneața Coaptă, bună de cosit, Rânjește virgin, paiața, Cu obrazul buhăit. Rânced și soios, dar rumen, Ca de boul buged lins, E urât

VGVlad Adrian Ghita

0

0

Valvârtej, imagini, gânduri Mă pătrund și mint că-mi dau Prilej să aștern în rânduri Ce vechii poeți iubeau. Dar obiectele acestea Ale marii lor iubiri, Indicibile le vesteau Că sunt — ca

VGVlad Adrian Ghita

0

0

Pentru voi n-am nici cuvinte, Pentru voi care vă știți, Pentru voi ce doar lumina Nu-ncetați să o slujiți. Necăjit, lipsit de toate De-ar fi-n anii mei să trec, Tot pe Tine, zi și noapte, Bucuros

VGVlad Adrian Ghita

0

0

Mult voios sa-mi fii tu, dragă, Și la râs țiuitor, Uite, îți înjgheb în grabă Cântecel mic și ușor: Ca verdeața câmpului Tainele pământului Lin lumina sa ți-o deie De din șapte curcubeie Veselia să

VGVlad Adrian Ghita

0

0

- E lumina sorilor, Capătul prinsorilor, Strângerea povețelor; E odihna fețelor, Bucuria codrului, Dragostea norodului, Prudența cârmaciului; E tăcerea baciului Și albeața norilor. - Ce, măi? -

VGVlad Adrian Ghita

0

0