urăsc Doamne balta amară în care m-ai vărsat
îmi cresc unghii tăioase pe suflet
și simt că-mi mai este puțin spre-nnebunire
și urletul mi-e tăcere măruntă
să fiu război și nu mi-ar fi de-ajuns
hai să stăm o clipă și cu picioarele-n sus
se pierd printre nori și uită de unde au plecat
le place gustul înaltului
noi nu mai știm să mergem
de parcă până acum am fi știut
fără ele
pică un gândac pe foaia mea
se holbează la mine grimase tâmpite
îi arăt doar un deget...Mijlociu
ok..e pace...și tace
nu-l mai privesc
și cu toate astea
el se prinde de privirea mea și rămâne
nu mă privi greșit în astă seară
spală-ti privirea în putina cu iluzii
ia în brațe copilul din mine
alintă-l cu șoapte părintești
zi-mi aceeași poveste bătrână...
azi nu mai are rost să mai învăt nimic
căci ziua se stinge și totul se uită
sub noaptea căruntă
eu dorm atentă
cu grija de a nu uita totul
ușor mă învelesc cu visele mele
prea multe și prea
se sparge glasul meu adânc
mănânc,ușor mă-nec mâncând
las trupul meu în hău să cadă
și nu mă zbat,mă las de pradă
doar o lumină blândă mai zaresc
privesc în șoaptă și mă fericesc
nu plânge
promit că o să mă lupt cu morile de vânt
că n-o să uit formula aia nenorocită care îmi dă de mâncare
n-o să îmi mușc buza mult prea dur
o să strâng din pumni până voi izbândi
n-o să uit să știu
azi chem salvarea în caruselul inimii tale
să rupă galagia
s-aducă bomboane dulci piticilor ei
să plece apoi mai senină
pe stradă mă strigă un timp
vrea partea alături s-o pun
rup sfert și
să ne sărăm buzunarele dimineața
și când băgăm degete lacome în ele
să ne usture ca pe o rană deschisă
să coasem toate buzunarele la un loc
să ardem aviara din ele
să le ascundem sub salteaua
VI