Agonie și extaz,
Extaz și agonie,
Periculos vals în noapte târzie!
Crinii se sting într-o albă stafie,
Ceasul își picură clipa-n vecie,
Umbra ne coase pe-o pânză târzie,
Sângele lunii curge-n
Am adăugat o clipă
În abisul înfundat.
Și-adulmec în risipă
Restul însutat.
Ce se afundă în neant
Când marea e atât de clară?
O ceață pe un post vacant,
O dimineață într-o vară?
Înec acum durerea
Desculță-alerg pe un ocean închis
Și scald tulburător țignalul
Căci suntem împreună în vis
Dar singuri asumăm pumnalul.
Ce-ți însușești acum?
O veșnicie, poate o viață?
Căci tot ce ai dorit
Liniștea de-acum pătrunsa de venin,
Se destramă-ncet într-un joc meschin
Arunc, privesc și ușor dezmierd
Visele pe care încet încet le pierd.
Durerea de acum a devenit ușoară
O strunesc încet ca pe
Plutesc adânc pe o iubire moartă,
Și in eter eu levitez,
Și calc profund o crudă soartă,
Și in etern eu gravitez.
Și n-am să stau să-ncânt pelinul,
Și n-am să stau să contopesc,
Nu am să stau
Pe-un vârf de chihlimbar
E-un drum celibatar
Ce crește-ntre titani
De peste ani si ani.
Albastru de metil
Bea sufletul șiroi
Pe zidul chinezesc
Al inimii puroi.
Si drumul ce parcurg
Totul e cristal,
chiar și melancolia acerbă
al drumului risipit în ceața
unui zâmbet de cleștar.
În neștire alerg către o nălucă
ce acum o prind
acum îmi scapă precum nisipul printre
Declar război destinului
ce-l zdrobesc furios de ploapele stâncii…
era prea mult… și încă e….
Deșeuri de dorință culese fără sunet în eter apar...
și am să calc adânc frânturi de ceață !!!
Un
Din ce în ce mai greu absența ta apasă
Acum ești doar o umbră care cerșește viață,
Și vezi cum atingerea de zahăr al unui asfințit
Îti luminează calea, și te simți vrăjit...
Te caut în
Alerg către un vis deja uitat
în neuitarea strâmta al unui cerc vicios
mă înham într-un cântec de sirenă!!
și ce absurd mirosul tulburător al cerului te lovește
și dai crezare unui zbor deja
Nu căuta iluzii
Acolo unde nu-s
Degeaba faci aluzii
Pentru ca el s-a dus!
Durerea ta ma arde,
Iti simt privirea grea
Te strig in mii de soapte
Dar nu te pot vedea!
Cenușa caldă al unui
Privesc o mare calmă de durere...
Îngândurată, pe ritm de jazz,
absorb mecanicul din noi,
și eclipsez pulberea destramată
al unui ocean îngust!
Cufundă-te ușor,
Plutește,
îneacă-te in
Pereții mă apasă
Gândul mi-e explozie
Dorul nu ma lasă
Și e ambrozie…
Imi zdobesc absurdul
Ideile-s scrum!
Miros auzul
Cugetez și-acum!
Și-alunec în gândire
Și zboru-i profan.
Ș-aspir la o
Visez cu ochiul deschis,
La analogia unui dezastru!
M-afund intr-un abis
Si-ascund un nou astru!
Citesc un soare rece,
Ascund un nou trecut,
Si cant pe zii ce trece
Un vechi
As vrea sa proiectez orizontul ca pe-un margaritar !
Sa fie…sa nu fie…
Si a fost!
Si ce va fi?
Haotic ca un cerc inghesuit
Se destrama un suras déjà morbid,
Cu aripi frante un cantec de
Ca o molie strivita de parfumul pelinului ai devenit,
esti doar venin copt din propria-ti gandire!
un inger decazut in grotesc te-a strivit,
iar tu te-ai lipit de aripa lui seaca....
Esti
Și-aș aluneca până la cer
M-aș strecura prin dorința
Aș absorbi infinitul
Și l-aș face ființa..
Și ce-ar mai fi in miez de noapte
Sa cauți drumul spre meschin
Sa-noți in marea grea de
MA INEC IN FUM
SI CAUT EXPLICATII....
MA ABSORB IN VANT
SI MA STRECOR IN LACRIMI.
CERCETEZ TRISETEA
SI O TRANSFORM IN GHEATA.
CULEG MAREA,
SI O FAC OTRAVA!
PICTEZ LUMINA
SI
VV