Absență

Din ce în ce mai greu absența ta apasă Acum ești doar o umbră care cerșește viață, Și vezi cum atingerea de zahăr al unui asfințit Îti luminează calea, și te simți vrăjit... Te caut în rouă, în soare și în vânt. Ești adiere caldă, devenit pământ Prin stele reci ai devenit hoinar, Să cauți lumi fără hotar... Miezul de noapte a început să doară Pulsul ți-l simt in acea vioară Care otravitor cu strunele ei Te-mbată sa visezi, chiar de nu mai vrei.