Agonie și extaz
Agonie și extaz, Extaz și agonie, Periculos vals în noapte târzie! Crinii se sting într-o albă stafie, Ceasul își picură clipa-n vecie, Umbra ne coase pe-o pânză târzie, Sângele lunii curge-n
În neant
Am adăugat o clipă În abisul înfundat. Și-adulmec în risipă Restul însutat. Ce se afundă în neant Când marea e atât de clară? O ceață pe un post vacant, O dimineață într-o vară? Înec acum durerea
Aripa frântă
Desculță-alerg pe un ocean închis Și scald tulburător țignalul Căci suntem împreună în vis Dar singuri asumăm pumnalul. Ce-ți însușești acum? O veșnicie, poate o viață? Căci tot ce ai dorit
SIMȚURI
Liniștea de-acum pătrunsa de venin, Se destramă-ncet într-un joc meschin Arunc, privesc și ușor dezmierd Visele pe care încet încet le pierd. Durerea de acum a devenit ușoară O strunesc încet ca pe
Răsuflet
Plutesc adânc pe o iubire moartă, Și in eter eu levitez, Și calc profund o crudă soartă, Și in etern eu gravitez. Și n-am să stau să-ncânt pelinul, Și n-am să stau să contopesc, Nu am să stau
Drumul
Pe-un vârf de chihlimbar E-un drum celibatar Ce crește-ntre titani De peste ani si ani. Albastru de metil Bea sufletul șiroi Pe zidul chinezesc Al inimii puroi. Si drumul ce parcurg
Cristal
Totul e cristal, chiar și melancolia acerbă al drumului risipit în ceața unui zâmbet de cleștar. În neștire alerg către o nălucă ce acum o prind acum îmi scapă precum nisipul printre
Declar război destinului
Declar război destinului ce-l zdrobesc furios de ploapele stâncii… era prea mult… și încă e…. Deșeuri de dorință culese fără sunet în eter apar... și am să calc adânc frânturi de ceață !!! Un
Alerg către un vis deja uitat
Alerg către un vis deja uitat în neuitarea strâmta al unui cerc vicios mă înham într-un cântec de sirenă!! și ce absurd mirosul tulburător al cerului te lovește și dai crezare unui zbor deja
Iunie
Nu căuta iluzii Acolo unde nu-s Degeaba faci aluzii Pentru ca el s-a dus! Durerea ta ma arde, Iti simt privirea grea Te strig in mii de soapte Dar nu te pot vedea! Cenușa caldă al unui
Frânturi
Privesc o mare calmă de durere... Îngândurată, pe ritm de jazz, absorb mecanicul din noi, și eclipsez pulberea destramată al unui ocean îngust! Cufundă-te ușor, Plutește, îneacă-te in
Gând
Pereții mă apasă Gândul mi-e explozie Dorul nu ma lasă Și e ambrozie… Imi zdobesc absurdul Ideile-s scrum! Miros auzul Cugetez și-acum! Și-alunec în gândire Și zboru-i profan. Ș-aspir la o
Vis
Visez cu ochiul deschis, La analogia unui dezastru! M-afund intr-un abis Si-ascund un nou astru! Citesc un soare rece, Ascund un nou trecut, Si cant pe zii ce trece Un vechi
Cerc inghesuit
As vrea sa proiectez orizontul ca pe-un margaritar ! Sa fie…sa nu fie… Si a fost! Si ce va fi? Haotic ca un cerc inghesuit Se destrama un suras déjà morbid, Cu aripi frante un cantec de
Sfarsit!
Ca o molie strivita de parfumul pelinului ai devenit, esti doar venin copt din propria-ti gandire! un inger decazut in grotesc te-a strivit, iar tu te-ai lipit de aripa lui seaca.... Esti
Pana la cer
Și-aș aluneca până la cer M-aș strecura prin dorința Aș absorbi infinitul Și l-aș face ființa.. Și ce-ar mai fi in miez de noapte Sa cauți drumul spre meschin Sa-noți in marea grea de
o urma...
MA INEC IN FUM SI CAUT EXPLICATII.... MA ABSORB IN VANT SI MA STRECOR IN LACRIMI. CERCETEZ TRISETEA SI O TRANSFORM IN GHEATA. CULEG MAREA, SI O FAC OTRAVA! PICTEZ LUMINA SI
