vivi hampu

De când nu ne-am atins Am stins în palmă gloanțele de nea, Cetina de anul trecut și tăcerile. Și n-am dormit sub brazii străini De mirările noastre albastre De nea, De noi...

5 Aprilie 2003 Aceeași viață Sunt ca peștele ăsta albastru. Am adunat mii de mirări în ochi Și nu știu ce să mai fac cu ele. Îmi lucește pielea de atâta mers Zadarnic prin nisipul

6 martie 2003 Ca în go... Arunci piesă După piesă În inimi În noi Împrejur... De-ai avea doar răbdare Să calculezi...

În ochii mei stropiți cu flori Mor țărmuri și lagune. Cu mâini țesute-n ape reci Încui nisipuri sparte. Prin ploi de peșteri aurii Te strig cu alb și raze Să pierzi în ceață bătălii...

Altfel de viață Am o insulă în ochii tăi, O casă în cer, o lacrimă Cu aromă de păcat. Mă nasc în tălpile tale, Trăiesc în copiii albaștri Cu păpuși în inimi Și mii de lamantini În

În crizanteme moarte Am sădit Blesteme goale.

21 ian.2003 Iluzie verticală Mi-ai pus o mână pe umăr, Un sărut pe frunte Și două stalactite pe obraz... Eu am clipit albastru În ochii tăi – oglindă – Te-am strâns fierbinte-n

Scut contra mării Cobor din spațiu... Plutind în piatră printre luni, Cu alge vii în păr, liane sau alte gânduri. Încerc să ard...sfâșiată de dinții oceanului, Topesc încet smaraldele din

21 octombrie 2002 Lavender blue Am găsit. Printre flori cu gleznele rupte Și povești cu cetină și raze. Am găsit. Fără să șterg măcar o dată Zgomotul pașilor îngropați în mine. Am

24 iunie 2002 În iarnă Prin cioburi și atâtea lacrimi albe Abia de te mai văd…mă vezi? Prin frunze de cristal și gânduri vechi Am și uitat să mai pășim… Cum să știm atunci În care iarnă

Dialog Trebuia să mă respiri Să-ți sprijini fruntea pe gândurile mele, Să plutim în marea petalelor de cireș. Obișnuită să calc pe nori, Alunec greu pe lut și pleoape, Către tine. Și stăm ca

10 martie 2002 Culegătorii de inimi Degeaba am ascuns-o În țara sălbatică a frunzelor-lumină, A stelelor de ceară, a vrăjilor pustii. Degeaba am lăsat-o Împietrită de venin în fluturi de

23 februarie 2002 De aruncat Ca ploaia nehotărâtă Ce mi-a topit florile de cerneală abia privite Ai șters indiferent și fără urmă Unicornii albaștri, nuferii-oglindă Și jumătate din

Infernul nu există “L’enfer, c’est les autres” – J.-P. Sartre Vântul de seară m-a aruncat printre rânduri Într-un oraș cu ziduri mari de mozaic. Am rătăcit prin țesătura de

Morții din mine Ai venit odată cu ploaia de cuțite Ce mi-a pătruns în suflet. Aș vrea să plec din mine… Dar nu pot să-i las singuri, rătăcind Pe poteci înghețate din vremuri

Făuritorii de vise Mările moarte mi-au trimis nisipul sărăcit de valuri. Casele celor duși mi-au lăsat lut dar mai ales lacrimi, Că și-așa aveau destule, majoritatea prefăcute. Prăpăstiile și

Ardere Aș vrea Să-mi fii tu flacără doar mie, Eternă rază de tăciune, Să uiți c-ar fi în lume alte vreascuri Mai calde,mai ispititoare… Doar noi Să fim scântei robite focului Arzând

Chemarea din tine Te simt aproape, Prin muguri de iarnă străvezii, Prin perdeaua de melodii a zilei de ieri. Îți respir umbra Din valul de tăcere ce m-a inundat După secunda ce mi te-a

Vi se pare… Atât de bine am învățat să vorbesc Și să dau răspunsuri obligatorii Încât toată lumea crede că am cuvinte. Câteodată visez atât de real, Încât ai putea spune că dorm Ca oricine

Nepotrivire Nu cred în stânca legănată De cenușiu de vânt plecat spre ape Și răstignită între cele două puncte cardinale, Poezia și restul. Dar simt albastrul cu zâmbete de aripi Murind în

Déserteur Je suis mécontente, mon ami. Vous n’aimez plus mon sourire de glace. Vous ne lisez plus dans mes yeux les histoires Que vous amusaient tant… Est-ce que je ne suis plus le

Mi-ai săpat tăcere pe obraz “Cel care înțelege e un străin Cel care vede n-are stele” (N.S.) Nu, nu te-am

Alternativa Mai bine acoperă-mă cu penele încărunțite ale corbilor. Îngroapă-mă în petale de negru, În versuri, în lacrimi, în rădăcini de aer, Mai bine presară-mă pe Calea Lactee, Sculpată în

Sidef și lacrimi Cenușă, piatră, sânge… Caut o inimă. Marea umbrelor, miez de spin… Găsesc năluci. Pagini albe, pagini scrise… Respir deșertul. Soare negru, lacuri rele… Ard în siruri de