Poezie
De aruncat
1 min lectură·
Mediu
23 februarie 2002
De aruncat
Ca ploaia nehotărâtă
Ce mi-a topit florile de cerneală abia privite
Ai șters indiferent și fără urmă
Unicornii albaștri, nuferii-oglindă
Și jumătate din mine.
Nu te-ai împiedicat nici de cioburi
Nici de azurul sfâșiat…
Apoi, perfect și singur ca întotdeauna
Þi-ai continuat zborul către ceva nou.
001511
0