Poezie
Vulpea şi gândăcelul
Fabulă
1 min lectură·
Mediu
,,Vulpea și gândăcelul” de Virginia Stanciu
Vulpea s-a gândit că poate
Să vâneze stând pe coate.
Și, văzând un gândăcel
Ce se odihnea și el,
L-a întrebat: – Nu vrei, oare,
Să stăm amândoi la soare?
Că m-am săturat mereu
De iepuri, păcatu-i greu.
Vreau să mă pocăiesc,
Nu mai vreau să ciordesc!
Precizând că-i de cuvânt,
Îi întinse o labă-n vânt.
Dar deodată a rămas
Singurică la taifas,
Căci, deșteapta gâză mică
A fugit, că i-a fost frică.
Știind vulpea cea șireată
Că la suflet nu-i curată,
Intră cu dibăcie
La furnici, în galerie,
Unde, ascunsă acolo-apoi,
I-a spus: – Pleacă, soro, înapoi!
00128
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virginia Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Virginia Stanciu. “Vulpea şi gândăcelul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-stanciu/poezie/14197246/vulpea-si-gandacelulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.