Poezie
Struţul şi jaguarul
Fabulă
1 min lectură·
Mediu
,,Struțul și Jaguarul" de Virginia Stanciu
Struțul, venit în plimbare
Cu puișorii ce îi are,
A zărit în iarba deasă
Un jaguar cu blană aleasă,
Care avea marcată zona,
Cunoscând cum are forma.
Și, văzând struțul, îl întreabă:
— Ce cauți, cu ce treabă?
Te voi învăța eu minte
Să nu-ți mai aduci aminte
De terenul meu marcat,
În care iar te-ai băgat!
Și, nervos, sări deodată
Să-l prindă de beregată.
Însă nu s-a așteptat:
Struțul, în pene infoiat,
L-a împins cu putere,
Cu lungile lui gheare,
Cu, un pas sări înainte,
Și-l lăsă fără cuvinte,
Profitând că e mai mare,
Insista ca să-l doboare.
Jaguarul a rămas mirat:
— Ăsta cred că e sonat,
După cum m-a invadat!
Trebuie să plec rapid,
Să nu rămân invalid!
Struțul, angrenat în luptă,
Că și ciocul îl ajută,
Ciugulea cu-a lui putere,
Că-i făcea mare plăcere.
Iar jaguarul, fără vlagă,
Nu putea să înțeleagă
Cum n-a mers pe ocolite,
Că-s hotare stabilite.
Doar atunci când ai tupeu,
Faci ce vrei de capul tău!
Şi-n lume e mare chin
Când se bagă cel străin!
00178
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virginia Stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 40
- Actualizat
Cum sa citezi
Virginia Stanciu. “Struţul şi jaguarul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virginia-stanciu/poezie/14196038/strutul-si-jaguarulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.