Virginia Popescu
Verificat@virginia-popescu
„Un coup de dés, jamais n'abolira le hasard - Mallarmé”
Facultatea de limbi straine Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iasi Profesoara de franceza, specializată în traduceri literare
Colecțiile lui Virginia Popescu
plăcinta din flori de salcâm
bunica în prag
Dragă Dely Cristian, foarte frumos haikuul tău!
Mi-ai făcut poftă de plăcinta bunicii.
Te rog să-mi spui ce înseamnă \"aișor \"
Te mai aștept...
Pe textul:
„Haiku - Revista Ploc nr. 7" de Virginia Popescu
Ion Rășinaru reia acele poeme într-un vers. pe care le-a cultivat cu multă măiestri poetul Ion Pillat...
Am ales aici două pe care vreau să le pun în paralel, dorind prin aceasta să ilustrez marea artă a celui care cultivă la fel de bine haikuul, haibunul, epigrama și chiar poezie lirică...
Colori
Zambilele, nori vineți, și cerul flori purta.
Ion Pillat
Zambile
Pe marginea potecii crâmpeie de azur.
Ion Rășinaru
Apă neîncepută
Mi-ai dat să beau din cană iubire de izvor.
Ion Pillat
Poezia
Permis de liberă trecere prin inima ta.
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„Un gând - un rând (2)" de Ion Rășinaru
Nicolae Tomescu,
îți mulțumesc mult pentru frumosul tristih care-ți pune în evidență talentul și sensibilitatea sufletească...
Toate astea mă duc iar cu gândul la mărul prăbușit de furtună.
Făcea niște mere galbene, frumoase, mari și dulci
Îl botezasem \"Mărul lui Prâslea...\"
De când s-a întâmplat nenorocirea, niciun alt măr nu s-a mai prins pe locul acela...
vântul puternic -
doborât de furtună
mărul plin de rod...
Pe textul:
„Haiku - Revista Ploc nr. 7" de Virginia Popescu
Îți mulțumesc mult de semn, Ion Rășinaru...
A fost prima mea participare la revista feanceză
de haiku, Ploc.
Suntem trei din România: Mihaela Băbușanu Amalanci și Mircea Teculescu...
Le voi posta pe Prezențe să fie citite de toți cei de la grupul de haiku...
Pe textul:
„Haiku - Revista Ploc nr. 7" de Virginia Popescu
din prea multă modestie, l-a trecut la personale...
Babakaia, cetate pe malul drept al Dunării , iese din negura trecutului, învăluită în legendă și mister...
Textul e presărat cu haikuuri, mărind efectul descrierii.
Două suflete
țintuite de stâncă -
un singur sfârșit.
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„Babakaia" de Ion Rășinaru
hidră cu mai multe capete: unul spre cer, altul spre pământ.. unul spre trecut, privind prin prezent viitorul...
Toate într-unul și unul în toate.
Pe textul:
„rid..." de ioana matei
Umbra unui sărut, după o ploaie rece de toamnă.\"
George, umbra sărutului tău este la fel de frumoasă, de evanescentă ca și umbra unei idei a lui Nichita...
Te înșeli mult, spunând că tu nu scrii haiku...
Ai un spirit mult prea profund, eu sunt sigură că
ai pătruns de multă vreme în tainele acestuia,
dar ești prea modest să o recunoști public...
Bine ai revenit pe pagina mea!
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
balsam de flori în casă
fii binevenit
Ion Rășinaru, fii binevenit pe pagina mea!
Haikuul tău îmi amintește de versul lui Paul Valery din Cimitirul lui marin:
\"Le vent se leve, il faut tenter de vivre!\"
Chiar dacă finalul haikuului meu lasă o undă de tristețe
în inimă,(căci ce poate fi mai trist decât o despărțire),
iată că vii tu cu o adiere și-un balsam de flori...
Doresc să trec și eu pe la haibunul tău superb, chiar dacă nu ai vrut să-l numești așa....
Să ne citim mereu cu plăcere...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
absența dintr-un limbaj propriu
altui limbaj?
(Ioana Matei)
Dragă Ioana, pe tine trebuie să te citesc de foarte multe ori spre a te înțelege...și când vin și eu cu o replică și-mi spun: \"Stai c-am dat-o gata pe Ioana\", tu vii cu una și mai și....
Pentru mine rămâi mereu \"o enigmă nesplicată\" și acesta cred eu, este marele tău farmec... misterul...
Dacă am avea răbdare să descifrăm metalangajele acestui haiku al meu ar fi multe de spus... Limbajul ploii, dar aceasta ne trimite la Goethe și la sufletul asemeni apei...și tot așa la nesfârșit....
Poate am atins aici fără să-mi dau prea bine seama acele necuvinte care pot cuprinde uneori tot universul într-o picătură de apă de ploaie...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Dar eu mă consider tot eleva ta... o elevă studioasă, ce-i drept, încăpățânată și perseverentă....
Cu multă recunoștință...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Eu sunt mai scumpă la pupături
și-ți ofer unul dar bun pe fruntea ta foarte mare ...
Te mai aștept...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Dely Cristian,
cred că faci aluzie la răceala pe care ai avut-o acum o săptămână.
Observ că te-a marcat profund de o redai într-un haiku.
Glumesc... Mulțumesc de vizită! Cred că e prima.
Te mai aștept pe pagina mea la un ceai...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
din păcate haikuul nu trebuie să redea sentimentele...
Poate doar să le sugereze cât mai subtil posibil...
Doar ploaia ne poate spune cât de fierbinte a fost sărutul acela de adio și restul e tăcere, vorba lui Hamlet când a primit sărutul rece al morții...
Dar noi care suntem temperamente vulcanice!....
Cu mult drag..
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
cuvintele tale mi-au amintit, nu știu de ce așa zisul meu haiku, cu care am participat prima dată în luna octombrie anul trecut, la concursul lunar de pe romaniankukai:
tristețea toamnei -
plâns cu lacrimi de ploaie
miros de gutui
Pe vremea aceea, nu numai că nu aveam noțiuni clare de haiku, dar eram foarte tristă și toată tristețea mea
am pus-o în spinarea toamnei și-n picurii reci de ploaie...
Mulțumesc mult de trecere! Ești mereu binevenit pe pagina mea...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Ideea luptei până în limitele extreme...
Acel impuls vital de care vorbește Schopenhauer
care nu vrea să se îndrepte spre neant,
care refuză cu îndârjire moartea...
Dragostea de viață mai puternică decât moartea
Se vede bine aici spiritul de luptătoare al Angelei...
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„scuturând crengi de nisip" de Nache Mamier Angela
aici nu e vorba de o simplă despărțire de azi pe mâine; este una definitivă, fără de întoarcere...
Poate dragostea murise demult și cei doi își dau doar un simplu sărut, rece, în ploaie, fără nicio urmă de pasiune...
Cel puțin așa l-am gândit eu, dar fiecare cu imaginația lui...
Mulțumesc de trecere și semn...
Pe textul:
„Haiku" de Virginia Popescu
Dar ce spun eu o nuntă? Găsim aici de la obiceiul de a fura pantoful miresei (primul haiku), o trecere prin toate tipurile de nunți: nuntă de tineri cu alai, nuntă de argint și chiar una de aur...
Un frumos alai de cinci haikuuri, prezentând obiceiuri
strămoșești...
Peisajul este pe măsura nunților: alai printre munți, cu coroniță de flori sălbatice, sau un tablou de iarnă cu ninsoarea care sugerează trecerea anilor...
Maria se dovedeștre mereu o maestră a acestui gen scurt în care gândurile ei se mulează perfect în cele trei rânduri...
Felicitări Maria și noi succese!
Cu plăcerea lecturii...
Pe textul:
„Nunta în stil haiku" de Maria Tirenescu
ca să poți vorbi de metafizică trebuie să posezi un metalangage....
Cum eu nu-l posed (așa cum cred că îl posezi tu), hai să ne bucurăm doar sincer, cum bine ai spus-o...
Pe textul:
„empatie..." de ioana matei
De îmbunătățitcred că împărțim sufletește existența unei bucurii metafizice...
Pe textul:
„empatie..." de ioana matei
De îmbunătățitMaria a realizat cu multă grijă o selecție de haikuuri, urmărind criteriile care stau la baza scrierii acestui gen scurt al literaturii nipone.
O prezentare deosebită, sintetică, făcută cu mult bun gust care pune în evidență profundele sale cunoștințe în acest domeniu.
Felicitări, Maria!
Pe textul:
„366 lecții de haiku" de Maria Tirenescu
Recomandat