Printre ramuri dezgolite,
pe pământuri pustiite,
calc cu pasul legănat
și cu chipul înclinat.
Mi-i sprânceana încruntată,
fața toată-ncercănată,
Ochii, mi-s prea uzi acum.
Merg, da\'
Frumoasă e valea ce mi se-ntinde în față
poiană în floare, atâta verdeață,
cu parfum copleșitor și zbor de rândunele.
Sunt aici,de-atâția ani între ele.
M-a prins în mreja-i
VC