Femeia secretă
Femeia secretă (poemul numelui) Locuiesc într-o bătaie de inimă. De când ai trecut pe la mine cu norul de vrăbii, aici locuiesc. De când ți-ai uitat mâinile pe masa de scris și picioarele
VDVirgil DiaconuTrandafirul
Întunericul se uită la mine prin geam. Poate să fie cel cu șapte capete, balaurul, poate să fie oricine. N-am nici o teamă! De când picioarele lungi și de piersică au trecut pe la mine, n-am
VDVirgil DiaconuPagina de istorie
Încă o zi îngropată în discursurile electorale care mă golesc de tot misterul picioarelor lungi și de piersică ce au trecut pe la mine aseară. Pe străzi înflorește demența. Numai ce ieși din casă
VDVirgil DiaconuCeasornicul
Totul începe înspre seară, când ceasul din turn își începe rondul de noapte. Când ceasul din turn își face rondul de noapte cu soldații lui prin camera mea, printre cărțile rămase
VDVirgil DiaconuEa strălucește...
Ea strălucește și nu știe că strălucește. Ea vorbește întotdeauna despre altceva, din propria lumină se retrage. N-ai s-o oprești cu privirea, cu cerul nu. Lațul mâinii e fraged, cel al gândului
VDVirgil DiaconuFemei imposibile
Singura mea bucurie umblă în zdrențe. Singura mea bucurie umblă în zdrențe, îndrăgostit cum sunt tot de femei imposibile, intangibile. De femeile din care beau apă pe furiș… Îndrăgostit cum
VDVirgil DiaconuÎntunericul
Încă puțin și voi intra în noapte. Încă puțin și noaptea va intra în mine. Și întunericul va intra în mine ca un hoț printre odoare de preț, neștiind pe ce să pună, mai întâi, stăpânire… Prima
VDVirgil DiaconuFructe secrete
Îmbrăcată sumar, doar într-o metaforă, iubita mea trece strada. Într-o metaforă atât de lipită de trup că i se vede zmeura sânilor. Doamne, un poem trece strada direct spre mine. Un poem se
VDVirgil DiaconuOccident
Stau sub cireș, în marginea grădinii, și îl aștept să vină. S-a făcut deja întuneric și eu îl aștept la fel ca noaptea trecută, la fel ca noaptea de dinaintea nopții trecute și ca
VDVirgil DiaconuPatria mea
Legat fedeleș, Adevărul a fost scos într-o noapte din țară. Devenise un pericol de-a dreptul public și Þara, care are grijă de publicul ei, și-a făcut datoria. Numai fiica cea mică,
VDVirgil DiaconuLaudatio Domini
În turla pe care o port pe umeri se face noapte. În turla în care îl aștept pe Domnul să vină. Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna lucrurile ca să îmi pot vedea mai departe de ale
VDVirgil DiaconuCetatea Ciulin
Stau de vorbă cu gâzele care ies din pământ. Și cu suratele furnici… Nimeni nu știe mai nimic despre tine, mamă, numai eu bat în porți și întreb în tot locul de tine. Ba pe la casa greierilor,
VDVirgil Diaconu