Mediu
obrazul pălmuit cu atâtea nopți obrazul
sărutat cu atâta vină l-am lepădat în palma
lui de aur, Cu tine du-l i-am spus cu tine
du-l până la moarte eu l-am purtat atâta vreme cât
în râpe albe am să-l arunc zicea
o viață mai amară decât viața ți-ai dobândit
cu truda ochiului încercănat și-a mâinii slute
în locul tău altcineva n-a încăput până târziu
în tâmpla mea altcineva n-a stăruit până în zori
ploile verzi nu au cules din veștile trădate lent
decât obrazul izabel - mască ascunsă printre umbre
cu tine du-l până-n Cetatea Rușinii și dă-i viață
Ploiești mai,1992
(pag.14)
(Volumul de debut: \"Cei care îți iau totul\" - Editura Macarie,Târgoviște,1994)
002168
0