Poezii

ÎNTÂMPINARE O poetă surprinzător de matură este VIORICA UNGUREANU BERTEA, a cărei scriitură dovedește deopotrivă un puternic talent nativ și o inițiere completă în secretele poeziei moderne.

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

AUTOPORTRET (2) Încă o dată, cu această carte, mă simt mai săracă. Parcă îmi pierd umorul, destinul, ziua în care m-am născut; năravurile, înfățișarea, granițele, umbra, aripile, totul. În locul

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

în vremea când știam să tac și pe când îngerii dormeau printre lucrurile din odaia mea pe când întrebările nu aveau răspunsuri și trebuia să îmi învăț dușmanii pe de rost

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

obrazul pălmuit cu atâtea nopți obrazul sărutat cu atâta vină l-am lepădat în palma lui de aur, Cu tine du-l i-am spus cu tine du-l până la moarte eu l-am purtat atâta vreme cât în râpe albe am

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

Braț pentru braț cuvânt pentru cuvânt fobie zâmbet circumstant visul întotdeauna încă nebăut ceaiul dimineților întotdeauna amar nimic nu te aduce în stare să accepți libertatea nu îți ia

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

m-am înfricat mai întâi m-am lăsat umilită am tradus zbuciumul neauzit nevăzut apoi m-am lăsat umilită. CÃLCÂIUL știut mă apăsa pe creștet, Minune a clipei imense –îi strigam- minune a vieții

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

Am crezut în tăcerea de aur am pândit-o în ascuns Am privit-o în ochi mult prea des astăzi nu O mai știu pe de rost jugul ei l-am știut l-am ales Am crezut în tăcerea mai aspră ca visul mai

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

Am iubit toată viața puterea cuvîntului doar puterea cuvîntului cu ea am cucerit imperii de neliniști pe care le-am dăruit statuii de bronz din colțul odăii am iubit toată viața câinele alb cu

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

trăiam în hățișuri de purpură fiecare clipă o închideam celui devorat de uimire, asuprit de ura decenței strălucitoare- țărm fără nume val ce teînghite te înșeală te poartă în ținuturi unde

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

1

m-au strigat pe un nume la care nimeni nu se încumeta să răspundă m-au strigat dansând pe podele de jar m-au închis în nor de semrenii mi-au redat libertatea fără de șansă în răstimpuri îmi

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

mă lăsase singură sub liniști de spaimă (în toiul nopților rătăceam prin imagini surpate din cerul prădat), Ia-ți simphonia și fugi în acea parte a lumii unde paradoxul devastează încrederea

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

0

1. Mama tăcea pe fruntea ei broboane de aur deslușeam eu i-aș fi cuprins mâinile umerii aduși eu îmi tăiam degetele și păsărilor ce în ochiul mamei cuib și-au făcut drept hrană le aruncam mama

VBVIORICA UNGUREANU BERTEA

0

2