Poezie
Călcâiul
1 min lectură·
Mediu
m-am înfricat mai întâi m-am lăsat umilită am
tradus zbuciumul neauzit nevăzut apoi m-am lăsat
umilită. CÃLCÂIUL știut mă apăsa pe creștet, Minune
a clipei imense –îi strigam- minune a vieții Cine
a inventat apăsarea cine a inventat CREATORUL
DE GENII – pretinsul
ani în șir a plouat alb (dinspre vis da – tocmai
dinspre vis) a plouat alb peste viață peste
clipa în care CÃLCÂIUL l-am tot mângâiat
cu aceeași asprime, Tu știi dacă mă poți
ucide –îi spuneam aproape râzând- în această
prea multă lumină. Prea multă liniște –striga
cel care îmi punea călcâiul pe gură
Ploiești, 20 octombrie 1993
(pag.12)
(Volumul de debut: \"Cei care îți iau totul\" - Editura Macarie,Târgoviște,1994)
004
0