Viorel Vrânceanu

Nici nu m-am gîndit că ar putea fi complicat. Era mai mult așa, o ghicitoare... retorică :)

Mulțumesc pentru trecere și semn.

În România milenară,
Le-aș explica la cititori,
Ce e “mișcarea populară”…
Dar printre ei sunt și minori. (N. Bun)

În lumea asta, sedentară,
Mișcarea ESTE populară,
Deci nu-nțeleg de ce te-oftici.
(Și-oricum, mai ai cu ce să-explici?)

Domnule Bunduri, sintagma "explica la cititori" sună ca naiba. Nu puteți remedia?

Nu știu prea multe despre poezia japoneză, dar parcă haiku evită prezentarea umanului; acestea sunt 3 senryu, nu? Văd că nu te-ai cramponat de secvența 5-7-5 și asta cred că e bine.
Toate au o sensibilitate aparte, dar eu am rezonat mai mult la doi și la trei decît la primul.

Iată și un alt fel de fată bătrînă (fără pretenții de a avea vreo tangență cu arta japoneză):

poveste de gang -
doi golani și-o fătucă
bătrînă deja

Nu, termenul NU este în DEX ci în DEXONLINE, care îl menționează în Dicționarul Limbii Românești din 1939. Cam vechi, totuși. Nici "de zor" nu cred că se potrivește cu "a strînge".

O posibilă soluție (care evită și acel "ști'nd"):
Pînă la chindie / Toți s-au strîns ciopor, / Chiar de o să fie...
(sau primul vers: "Plini de bucurie", ca să se justifice utilizarea adverbului "chiar")

ori o soluție mai altfel:
"Ciudă mi-este mie / Că s-au strîns ciopor! / (Sper că o să fie / Vai de fundu' lor)."

Mi-au plăcut prima epi, evident și rimele apocaliptice.
Pentru că ai aruncat provocarea, ce zici de forma:

Tu îi destănui tainele profunde
Și, smuls din suflet, cel mai trist secret
Iar bunul tău amic le va ascunde
La fel de-adânc... în blog, pe internet.

O idee asemănătoare am avut și eu acum cîțiva ani. Sper să nu mi-o iei în nume de rău dacă o re-postez aici:

Preoții în mănăstire,
Schit, biserici, catedrală,
Slujbe țin de mântuire.
Uneori... de mântuială!

Cred că varianta ta e mai reușită.

Spune orice găgăuță
Că ne tragem din maimuță (Sorin Olariu)

Te întreb, dar nu insist:
Tu, Sorin, ești darwinist? :)

GPI: te rog, nu fi invidios, chestia e că la mine, venind mai rar, s-au repezit cu toții să arunce cu stele, că dacă nu mai dau pe-acilea și rămîn cu ele în stoc?

Noricăăăă, nu mai scrie în numele doamnelor că ne deconspiri! (atît am avut de zis)

doamna Ica, "steluța" dvs. este cea mai grozavă dintre toate (fără supărare, băieți!)

Mulțumesc tuturor pentru trecere, citit, comentat și pentru savuroasele replici în versuri.

O parodie de maestru, perfect realizată de sus pînă jos. Felicitări, domnule Gârda.

Totuși, pentru că nu mă pot abține să nu cîrcotesc, vă întreb: credeți că ar fi inteligent să vă blestemați vecinul să-i "ardă catrafusele în foc"? Oare focul știe să se limiteze la hotarele apartamentului celui blestemat? Sau dacă, doamne ferește, locuiți chiar sub împricinatul, ar fi înțelept să îi doriți să-i "curgă pe la baie robineții"?

Și o ultimă întrebare: îmi permiteți, vă rog frumos, să "postez" acest excelent text pe ușa vecinului de deasupra? Sunt curios dacă are efect. (nu voi risca și voi elimina cele două versuri pomenite mai sus)

Norică,

Pentru mine, epigramele sunt acele catrene care mă ajută să îl fac pe GPI frigăruie ;) dar îți înțeleg și punctul tău de vedere. Sper să fie de acord cumva și doamna Rîpeanu.
Catrenul tău are tocmai ideea care trebuie, scîrțîie nu pic la ritm dar nimic care nu ar putea fi îndreptat.

Cornel,

Trebuie neapărat să te contrazic pentru că tocmai procesul de "fabricație" a salatei mi-a dat ideea acestui grupaj. Nevastă-mea (și cine ar avea curajul să îi conteste specializarea în gastronomie?) a spălat salata și apoi cu un cuțit i-a tăiat cotorul mai gros și i-a curățat cu atenție, să nu irosească, micile pete ruginii de pe marginea frunzelor (deci nu după pusul ingredientelor, cum pare să fi înțeles tu!). Apoi a urmat tocatul iar cînd a trecut la pusul sării, m-am întrebat: oare tot așa ar proceda dacă ar ști tot ce știu eu? Și uite-așa ieși catrenul care a urmat întocmai rețeta. Abia apoi au venit și celelalte idei...
Mulțumesc frumos pentru încurajări și pentru că i-ai luat partea lui Norică :)

a aspira nu inseamna si a reusi. parerea mea.

Cred că ar trebui să renunți cumva la "în van" pentru a beneficia de dublul înțeles al verbului "a aspira". Un exemplu:

S-ajung și eu în lumea lor,
Să-mi iau un Rolls, parfum Dior,
Am aspirat de-atâția ani...
Făcând curat la bogătani!

și o părere personală:

S-ajung și eu în lumea lor,
Am tot muncit cu har și spor
Și-am reușit, dar numai după
Ce-am mers la slujbă-n minijupă.

Citit, plăcut, dar am o singură nedumerire, cine ați spus că este CTP-ul?

P. S. După ce soții Xanax și Ziprexa mi-au dat cîte o scatoalcă după ceafă, m-am luminat, știu cine e. Totuși, de ce ați folosit nume în cazul CTP-ului și al ziarului la care produce? Uite, vă propun să folosiți pentru el pseudonimul Ciocolax iar pentru ziar: Gargară cu mușețel. Ce ziceți, merge?

Norică,
sunt convins că a fost vorba despre lipsă de timp. Cum calambururile sunt pe teritoriul tău, ai fi putut avea inspirația și respirația pentru a reuși un astfel de catren, cel puțin la fel de bun.
Cît despre doamna Râpeanu, cred că ți-ar fi spus că acestea nu sunt epigrame :) și pe bună dreptate! Eu le văd mai mult ca exerciții de încrucișare, un antrenament la floretă fără adversar pe planșă.
Mulțumesc pentru apreciere.

Petru,
interesantă povestea ta. Uite-așa ne intersectăm în viață și ne influențăm reciproc, fără să pară că ar exista vreo legătură.
Mă bucur că mă citești cu plăcere.

Radu,
mulțumesc pentru felicitări dar mai ales pentru că mă citești (noroc că nu scriu prea mult ;)
Reciproca este valabilă, și eu te citesc și nu fac caz pe chestia asta (mai puțin cînd mă întreabă unii de ce votez)
:)

Tu scrii despre hoți, eu ziceam acum vreun an cam la fel despre cei care ar trebui să-i rărească:

Am constatat, profund uimit,
Un lucru extraordinar:
Am dat de-un polițist cinstit (!)
... De către șeful unui bar.

GPI,
de cîte ori vin pe site-ul ăsta, mă simt ca un rapper la Ateneu, și tu îmi ceri să am și inițiative?! Mai bine vii matale cu așa ceva, că doar ești mult mai prezent în viața sa(i)tului.
(ps, bine împletit catrenul cu balerina)

Laurone,

Eu nu ți-o zic că mi-ar fi lene,
Dar judecînd acum, la rece,
Decît o sută de catrene,
Mai bine epigrame zece.

Laur, excelent catrenul tău, ai dreptate, mă asemăn un pic cu Vezuviul (că tot se dă GPI Everst :) apar rar și chiar și-atunci, mai mult fum decît lavă.
Replica mea vine pentru că mi-ai ridicat mingea la fileu, fără regrete or ranchiună:

Ce știm noi astăzi de vulcani,
Nu toată lumea știe:
Deși sunt vechi de mii de ani,
Nu-s de antologie. ;)

Vali, fata moșului, păi cum, tu vrei să pui accentul pe tipii necivilizați?!

Mulțumesc mult pentru aprecieri și abia aștept să văd ce idei ți-au venit. Eu știu că m-au cam chinuit catrenele astea. Am vrut un set întreg dar n-a fost să fie, așa că am abandonat: ba ieșeau versuri prea lungi, ba trăgeam definiția prea mult într-o parte.

PREGÃTIRE PENTRU EXAMEN

Profesor-doctor Ponta-i pus
Pe pregătit logistică
Așa încît și Cel-de-Sus
Să pice la Statistică.


Dragă Tataie, corectează, te rog, "reFerendum".

...
Cu tot ce are ea mai bun:
Cu Everestul... GPI! (Gârda Petru Ioan)

Eu văd că n-o faci pe modestul,
Da-ți dau dreptate și conchid
Că ești exact ca Everstul:
Colțos... și rece... și arid...

:)

Povestea asta pescărească
Ne-aduce azi dovada
Că ție pare să-ți lipsească,
Din epigramă, nada.

La Mulți Ani, nene Ruse și la cît mai bune epigrame!