Aurolacii

La colț, la semafoare, se leagănă pe stradă Cu detergent și apă, cu lame ștergătoare. Pe cîte o mașină mai bună sar gramadă Pentru un ban să spele parbrizele murdare. Cu gîturile-ntinse de-atîta așteptare, Privesc cu jind sălbatic mașinile-n coloană. \"Ah, de ar prinde stopul Merțanul ăla mare Că-i solo șoferița și nu ne-o lua la goană.\" Purtînd pe brațe semne de ace ruginite, Sub tîmpla vremii pașii îi poartă către stop Prin vene, reci șuvoaie de droguri ilicite Le dau senzații stranii, în ritmuri de hip-hop. Cînd stopul e iar verde, mașina repornește, Șoferu-aruncă-n scîrbă un ban din buzunar. Ei îl culeg absenți și se risipesc cîinește, Orbecăind aiurea în drumul spre trotuar. Deși pustii și palizi, durerea și-o alungă, Ei nu știu că iubirea va trece prin stomac, Esența vieții toată e strînsă într-o pungă De unde se înfruptă, prizînd aurolac.