Zdrențe

Poezuța de mai jos a fost publicată ca și comentariu la o epigramă a lui Genuneanu. Poanta este culeasa dintr-un banc.

Balada soțului adulter

Prins în patul conjugal
Cu o jună ocheșică,
Foarte calm, pe-un ton egal,
Soaței sale îi explică:

Draga mea, nu fi nervoasă,
S-a-ntîmplat nitam-nisam:
Cu mașina înspre casă
Prin furtună conduceam.

Cînd deodat\', din șanț apare,
Drept în fata ochilor,
O... ceva, o... arătare
Și-am frînat să n-o omor.

Era palidă și trasă,
Udă, plină de noroi
Și-am zis \"Hai, te iau acasă,
Să te întremezi la noi.\"

S-a spălat, i-am dat mîncare
Și o bluză, dar nu-i bai,
Era dintre cele care
Tu nu le mai foloseai.

I-am dat fusta de mătasă
Și-un pulover galben-pai.
Fi\'ndcă te făceau cam grasă,
Tu nu le mai foloseai.

Rupți, pantofii din picioare
I-am schimbat – o bucurai! –
Cu acel model pe care
Tu nu îl mai foloseai.

Cînd să plece de la mine,
M-a-ntrebat pe-un ton șoptit:
\"Nu mai ai cumva, creștine,
Și-altceva nefolosit?\"