Saxofon și tu, târfo

Era spre dimineață, dar noaptea mea nu se sfârșise, încă. În barul aproape pustiu încălzeam în mâini al nu știu câtelea pahar cu coniac. Nu știu ce-mi venise. De obicei beau whisky. Coniac rar. Mi se pare un moft, bun să acompanieze o țigară de foi, o pipă sau măcar o damă bine. Pentru impresie. O beție adevărată se face cu single malt, nu cu prostii. Dar, oare chiar avusesem de gând să mă-mbăt? Nu. Sau foarte tare, dacă hotărâsem să beau coniac, așa, ca o pedeapsă. În bar mai erai tu, dar eu credeam că ești o târfă, lipsită de șansă, care speră să meargă la mine în seara asta. Stăteai și fumai. Eu stăteam, beam coniacul-pedeapsă și te priveam. Nu te vedeam, dar îmi erai în față, iar ochii mei, neavând altă țintă, se plimbau pe picioarele tale, absenți. Un saxofonist cu ochelari, fumurii desigur, împrăștia fumul de țigară cu acorduri grave. De ce mama naibii nu reușesc să mă-mbăt? Barmanul, nicăieri. Îmi iau singur un coniac de la tejghea și mă așez la masa ta, firesc. Nu m- am gândit să-ți iau și ție ceva de băut. Tăceam amândoi, numai saxofonul făcea tăcerea să nu doară, cu sunetele-i grave. Al câtelea coniac să fie? Am să văd nota de plată și-mpart la doi. Așa voi ști exact. Dar, îmi va aduce nota cineva în barul ăsta fără barman? Am să-i dau banii târfei și-am să plec. Fumul se desprindea cu greu de tine, ca o ceață grea într-o văioagă. Ochii mei se săturaseră de picioarele tale și se-nfipseseră în pâlnia saxofonului. Simțindu-i, sunetele au devenit mai înalte. Ce mama dracu stau aici degeaba! Și nici măcar nu mă-mbăt. Mă ridic să plec și văd nota pe masă. Barmanul, nicăieri. Ia uite, zic, douășpatru! Adică, am băut doișpe ori patruzeci mililitri egal aproape juma de litru. Și nimic. Tu stăteai și fumai indiferentă. Saxofonul tăcuse. Absența lui mă durea mai tare decât prezența ta. Te hotărăști să pleci. Tragi ultimul fum, fără să-l mai dai afară, te ridici și cu pas hotărât te-ndrepți către saxofonist. El te ia de braț și tu-l conduci spre ieșire. Acasă. Rămas singur în bar îmi mai pun un coniac de la tejghea. Din partea casei. Era spre sfârșitul nopții, dar diminețile nu-mi începuseră, încă.