viorel gongu

Spre China din Mogoșoaia-42 Turul orașului în imperială Ne-am trezit la ora 7.00, ne-am întâlnit în holul de la recepție, am mâncat și am

Vise de Ajun Visez la clipa-n care din neguri, ca din fum Aș fi venit acasă, doar suntem patru frați, Sosind din lumea largă în care toți plecați Tânjim de dor de casă, sătui de-atâta

Cei aproape 9 metri de material galben strălucitor, înfășurați peste mijloc, al căror capăt era trecut grațios peste umăr erau purtați peste o bluză cu mâneci scurte, cu decolteu adânc tăiată ferm

Din sâmburele nopților aud nechezatul de cal toaca de copită îmi iau cămașa de mătase roșie brâul de piele pălăria neagră cu aripi deschise. Mă strecor în fața coviltirului privesc scâncetul

Meandre 80- revoluția la o unitate de construcții Mihai a intrat pe poarta Sectorului Militar de Construcții. A urcat la birou, și-a lăsat geanta și s-a dus la șeful în birou. -Să trăiți! -Hai

Azi tot mai des ți-e gândul la părinți, Nepoții ți-au crescut până la umeri, Þi-e greu la anotimpuri să mai numeri Și-ai cam uitat cum e să strângi din dinți. Te mai revolți dar azi o faci cu

În turnul închisorii e-un clpot, sub o grindă, Un săculeț cu perle, croit din catifea, Ascultă ziua care se scurge într-o ghindă Și-așteaptă să apară, prin frunze, prima stea. O ultimă lumină

azi mă simt ca un punct la pomelnicul îngerilor eu sunt ultimul din șirul bărbaților cu aripi năclăite de atâtea femei înflorite pe noi magnolii sau flori de gutui cu fructe sau fără am să-mi

sonet gen italian stil d'Arezzo Am sângerat câte un mac, spre casă, Când fruntea mea de lut căta popasul, Pe țărmul hâd mă tot chema dubasul Înfiptă-n țărm lucea discret o coasă. Tot amânam

Sunt lacrimi care se prăvălesc cu furie ca niște soldați în luptă dintr-o centurie sunt lacrimi care se scurg resemnate ca un călător obosit răstignit pe spate sunt lacrimi fierbinți de te

Cad plopii obosiți de vânt și brumă În lacul strălucind timid sub gheață În aer totul pare o neumă În moarte ne retragem, fără viață. Prin vene se târăște iz de humă Când trupul va rămâne o

Spre China din Mogoșoaia L Templul Cerului Zgomotul monoton al roților la trecerea peste macazuri mă relaxa. Am adormit amintindu-mi