Poezie
seară de iarnă
Fiicei mele Alina
2 min lectură·
Mediu
Cum se-doaie vrmea-n mine încercînd să rup-o punte,
Cum se zbate apa-n flăcări răsucite pe sub frunte,
Cum se toarce iarna-n fire ce pe trupu-mi se-nfășoară,
Cum se ard în taina lunii visele în prag de seară,
Liniștea de prin cotloane năvălește în odaie
Călărită, ca-n blesteme, de nălucile-n văpaie,
Inima parcă-i lovită, barcă slobodă pe valuri,
Sângele îmi clocotește aruncîndu-se în maluri
Și din toate-mperecheate, și din umbre, și din focuri
Se ridică amintirea unor destrămate jocuri
Când în tremur lîngă tine te vegheam, ca în altare,
Somnul să îți fie-albastru și din el să crești mai mare,
Cum coseam la păpușică haine să îi vină bine,
Cum pășeai întâia oară cu mâinile către mine,
Cum cântam cu tine-n brațe, tandru, cântece de leagăn,
Cum dormeai la umbra florii în mirosul cald și reavăn...
Ieri suflam în cornul lunii să-ți aduc povești în lume,
Mă luptam cu ghionoaie, cu balauri și cu mume...
Þi-aduceam răpuse harpii, și gorgone, și titani...
Azi sunt toate amintire îngropate pe sub ani...
Și-ai uitat nopțile toate când cu vocea sugrumată
Te certam cu alintare, eu ca mamă, eu ca tată.
Și acum e prag de seară și un duh fără pereche
Îl trimet să te găsească și să-ți susure-n ureche
Cum se-doaie vremea-n mine încercind să rup-o punte,
Cum se zbate apa-n flăcări răsucite pe sub frunte,
Cum se toarce iarna-n fire ce pe trupu-mi se-nfășoară
Și cum ard sub haina lunii visele ce mor în seară....
022.441
0
Somnul să îți fie-albastru și din el să crești mai mare,
Cum coseam la păpușică haine să îi vină bine,
Cum pășeai întâia oară cu mâinile către mine,
Cum cântam cu tine-n brațe, tandru, cântece de leagăn,”
....................................................................................
„Azi sunt toate amintire îngropate pe sub ani...
Și-ai uitat nopțile toate când cu vocea sugrumată
Te certam cu alintare, eu ca mamă, eu ca tată.”
Versuri ce cuprind o dragoste sublimă și necondiționată pe care un părinte o dăruiește vlăstarului răsărit din însăși viața sa. Sensibilitate și un oarecare regret că puiul a crescut și probabil și-a luat zborul. Noi, părinții, de cele mai multe ori, rămânem cu un gol, uneori greu de acceptat. Domnule Viorel Gongu, după ce v-am lecturat „Mortul întors acasă pe furiș” și „Concertul pentru vioară nr. 5 K219 de Mozart”, m-am decis să citesc și celelalte postări pe site. Nu sunt specialist în literatură sau critică literară, sunt o persoană care iubește arta, literatura, creația în general și pot să afirm că unele texte scrise de dvs. impresionează. Aveți talent narativ iar experiența unei vieți destul de încercată, vă pune la dispoziție material suficient pentru a scrie un adevărat roman. Vă citesc cu plăcere în continuare. Felicitări și succes pe mai departe.