viorel gongu

Copil de zeu săream prin focurile de seară copilării se arcuiau tăind trepte în noaptea ce azi taie rosturi în mine după măcar un vis.

aceeași piatră care a fost pătuț de păpuși tocător de papadii coapte care a pastrat sub ea bilete de dragoste pe ea degetele lui care a păstrat în ea inimioara inelului de logodna, azi e atât

aruncat în groapa cu tei aruncat printre gene din ochiul albastru văd lacul cu nuferi din pădurea de argint... Mă-ntreb : \"de ce pana...?\", Apoi îmi înalț la cer mirarea: \"Nu credeam să

am adunat flori am strâns zile frumoase am înșirat nopți răcoroase am împletit vise și case. acum strâng ziare în așteptarea clipei în care mă voi strânge În vase lutoase.

Același aer îl respir de la capăt în circuit închis Și ideile tatei le iau la rînd Fiica mea a început să-mi trăiască copilăria bunicul meu ne arată cum să îmbătrînim, în aceeași sferă

Am avut un zeu numai al meu dar nici nu am bănuit acum știu dar astăzi zeul meu s-a ascuns și acum e numai o icoană.

Am prins un fluture mare pe o noapte înflorită și mare și-n bold l-am priponit ca de-o garoafă calul fluturele mare și-a depus ouăle-n cerc În jurul acului și din arcul acesta de

am visat mi-am dorit mi-am impus am scrîșnit am vrut dur am cârtit și am ajuns dar în mine au ramas cioplite toate zalele făuruite din vise din dorințe impuneri renunțări cârtiri car

Aniversările capătă alte semnificații De sensuri e plină azi lumea Nu Crist ci oamenii sunt azi sacrificații Pe intersecția cu atîtea înțelesuri. Două scânduri încrucișate înseamnă Aproape

Adună-ți gândul de mătase sub tine ca puii de aur sub lună coboară cu grijă piedestalul se sfârșește într-un vîrf de ac sau stai acolo în liniștea sanctuarului fluturele unic împrăștiind

Aprind o lacrimă pentru șiragul de logodne ce le-ai strâns în tine cu sfiiciune; azi primăverile te-au trădat pentru minciuna din lacrima de rășină ai ajuns o biată tablie de masă cu inelele

Nu te lăsa supus de iubire!Tu ești cel care supune. Este mai rău să nu primesti decât să nu dai. Avarii sunt niște sentimentali ai banului. Întâi credem ca suntem bătrâni și abea apoi

Sunt muritor de rând, epavă tristă, Un vagabond pe-al fericirii drum. O stea a fericirii mele nu există Și chiar de-a fost a ars și-acum e scrum! Un dram de fericire și surâs dacă găsesc Îl

Să trăiești în afara așteptării după acea lege a durerilor paralele când durerile ți se amplifică în strigătul LUI la venirea lor când nevoia de poem înghite tot ce ar putea fi un alt

Suntem la două capete de arc și încordarea ne-ar putea uni pentru o clipă într-o călătorie de mână prin inima mea cînd flăcări de sânge-ți sunt cai și libertatea ți-e-n aortă dată refluxul nu

Spânzurat cu venele de vise Am rămas surpat cu mine-n seară, E târziu să mai renasc ucise Vise iară. Timpul, azi tăiat, s-a rupt în două, Limbi de șarpe ce șoptesc a moarte Se așează-n ochii

Semunțe de drum un orb din bățul lui de departe. A tânji dreptul lui de a pleca dar acum... Omul care a adus ploaia pleacă de cum ajunge spală drumul și se umple de jeg în rigole a merge

Stăm cu brațele arse unul în fața celuilalt simțind durerea mâinilor ce nu le mai avem suntem muți de cât am fi putut fi de fericiți.

Plopii mei nu sunt șapte nici trei nici treisprezece nici fără soț sunt opt de toți pe două laturi ale unui drum care se opintește într-o poartă peste care zăpada stă bătută-n

Pentru dragostea mea înșelată, (Ca un cal înșeuat întâia oară) (ce lașă chestie!) te-am invocat ca motiv la ultima judecată a florilor furate de mine în adolescență de peste tot,pentru

Poate vreodată vei înțelege De ce deseori te-am mințit, De ce tortul tău, în felii, Surâdea printre lacrimi pe-o lege. Poate ai să înțelegi vreodată, Citind scrisorile mele. Chestia asta care

Primește-n dar tot ce-aș fi vrut să-ți dau și tot ce n-ai primit în dar, primește luna-ntr-un pahar cu apă rece, limpede, curată. Atîrnă-ți-o de gât ca pe un ort. tu, preoteasa mea, tu țel, tu