viorel gongu

\"Voprbesc unii cu nepăsare
De dragoste și poezii
Spun că astea ar fi
Simple copilării
Și te privesc cu mirare.\"
Aș fi putut continua întreg textul acestei melodii de muzică ușoară dar nu sunt convins că te pot ajuta în acest fel.
Dacă ai decis că dorești să scrii în vers clasic, cu ritm și rimă atunci facă-se voia ta.
Pentru a atinge acest deziderat e nevoie să respecți ritmul, rima și măsura, cu strictețe. Va trebui ca fiecare vers în parte să-l desparți în silabe și să vezi cum sunt accentuate. Va trebui să numeri silabele și să rămâi constant. Va trebui să cauți rime mai puțin facile și să nu te lași \"doborât\" nevoia de o anumită rimă, abandonând ideea pe care o urmai. Îți sugerez ca înainte de a purcede la versificare să îți scrii în proză ce ai vrea să spui în poezie, apoi înobilează pas cu pas materialul.

Eu pot participa? Nu aș deranja cu întrebarea dar nu știu cum pot afla dacă pot trece clasa.(Mă refer la acel nivel de care vorbiți, acel minim 50)

o plasă de vene grăbite,
speriate și groase
ca un falus de rit african.
Să zvâcnești orb,
în voia soarelui
ce plimbă indecent
preludiul
spre moartea aceea.
mai greu ca plumbul,
acel prim grad de comparație
în verbele așteptărilor,
este pumnalul pierdut de cerchezi.
Vei avea acel pumnal în fiecare zi luni.

nu pot să las semne oricând, oriunde.
și eu am cerut ajutor.cauta strigătul primar și-n el ve-i găsi răspunsuri sau o treaptă.

Ai călcat ... Am vrut... Dacă privesc...
Daca vei sângera prea tare, pentru tine se va găsi o intersecție de vene cu verde opțional. Trăiești prea repede, dar nu te îndemn să te oprești. Chiar dacă nu pricep o boabă de engleză, am presupus că este ce se spune în asemenea ocazii. Mi-a picat bine și nu știu de ce.La mulți ani!

Revin la un comentariu al domnișoarei, cu o clarificare.Acea unică aripă nu se referă la posibilitatea zborului ci la posibilitatea ca arzând-o să poate cere ajutorul. În jurnal vei întâlni echivalentul într-o petală uscată. Este o influență din Harap Alb. Acele okume sau okoume, nu au legătură geografică. Determinantă a fost culoarea lemnului , pentru că era vorba de roz, de delicatețe, de romantism,de mistic.

Sunt dispus să învăț de la toată lumea care mă poate învăța. Am scris pe aici că am probleme cu gramatica, așa că nu mă pot supăra. Folosirea apostrofului îmi e străină așa că voi încerca să corectez ce greșeli fac.Apreciez că ați înțeles rațiunea scrierii pentru muzicalitate. Chiar dacă nu-mi veți mai fi oaspete, vă mulțumesc pentru vizitele anterioare. Eu nu închid telefonul niciodată, nu încui ușa și nu gonesc pe nimeni. Am vocația de a fi uitat de unii și de alții.Eu sunt cununat cu eternitatea așa că îi aștept pe toți cei care au fost dar nu ma sunt, să revină, pînă la închiderea timpului.

Domnișoară, dacă ai să dorești să rupi în silabe și apoi să pui accentele prin scandare, eventual, și vei compara cu versul Cînd peste părul tău va prinde ca să ningă, vei constata că formularea este corectă. Mulțumesc pentru vizionare și prezențe.

Am ajuns la zi. Mă străduiesc să trec peste expresiile în engleză, limbă pe care nu o cunosc, dar nu te cert pentru că este \"timpul limbii engleze\", așa cum a fost și moda francezei. Am citit tot ce ai postat aici așa cum am promis. Nu sunt o autoritate, de aceea, cu modestie ,exprim o părere.
Ceeace scrii sunt poeme tridimensionale iar trăirile tale se vor simți \"necuprinse\" în această formă. Sculptura este mai aproape de ce poți să strigi cu toate puterile, dar sculptura pictată. Percep că adesea te lovești în suprafața oglinzii care te separă de ce este dincolo. Pudoarea ce te caracterizează, cu durere, te face să te bucuri suferind în văzul tuturor. Ceilalți nu-și dau seama că sunt privilegiați că li se permite a fi ignorați în timpul trăirilor nude. Uneori simți spectatorul și strigi, în plină dsfășurare a ideii,la un operator, că vrei un prim plan pe un, sau o ceva, după care, ca și când gheața s-ar fi închis imediat, reiei alunecarea tăioasă. Poate că ar fi mai bine să-ți revii dar ar fi păcat. Fii prgătită să frânezi pe patru picioare dar nu este încă momentul. Mulțumesc și sărutmâna pentru răbdarea de a citi ce am bâiguit pe aici. Până atunci...ultreya!

Citesc ce ai postat în ordine cronologică. Poate atunci când voi ajunge \"la zi\"
voi avea curajul să îmi dau o părere. Sunt slab la gramatică și prea născut de mult și fără răbdare, dar, cu tot respectul, te rog să revezi acele gletuisei și făcusei. Cu un început de admirație și cu drag,
cel născut de multă vreme.

A pleca un pic, a muri un pic. Eu am vocația plecărilor dar și a întoarcerilor, așa cum glossa se derulează. Dacă Alina va dori să înțeleagă ce e cu plecările o invit să citească poezia \"Lasă-mi clipa asta...\" din prima pagină. Dacă dorește clarificări știe cum să le obțină.

Am citit atent și cu răbdare. Am citit comentariile. Am recitit scriitura. Acum, cu scuzele de rigoare, voi da și eu o urmă a trecerii pe aici.
Mi-a sunat bine atât în conținut cât și în formă.
Faptul că s-au făcut valuri e un semn cert că scopul a fost atins, a creat emoție. Dincolo de cuvinte remarc, poate eronat, o perdea de fum, o cochetărie cu ideea că am putea evada din ortocubul propriu, amăgindu-ne capacitatea de opțiune majoră cu hotărâri care nu pot schimba nimic. Acel a prefera nu presupune și o posibilitate de materializare ci doar o alternativă dorită.Pătrunderea în sistemul micro al existențelor de fiecare zi este de fapt o lărgire enormă a capacităților de a opta , dar numai asupra unor mici evenimente. Sărutați din partea mea pe albinuța care v-a dăruit acest poem din coșulețul plin de nectar și venin. Cu mult respect,
Viorel Gongu

Jocurile de umbre chinezești ne exemplifică fluturii prin alipirea degetelor mari cu palmele încrucișate și degetele desfăcute. Aici în text este vorba despre o rupere, o dezmembrare și a palmei de braț. Asfel palmele au viața lor de fluture iar restul brațului, unit cu celălalt braț, fără palmă ,se reunesc într-un cocor.

Am să-ți răspund, citându-ți din niste versuri din adolescență
Vineri, zi nenorocită
când am șase ore eu
Și când tu , neânsoțită,
Pleci dar nu din gândul meu.
Apoi am învățat să mă împrietenesc cu boala și am constatat că ziua de vineri este benefică și poate fi un vineri perpetuu. Și astăzi e vineri! Și când mă voi transfera într-o urnă sau într-un sicriu tot vineri va fi. Despre semnificația reală a zilei de vineri sunt atât de multe de spus...
Poate că într-o vineri...
Ai dispărut de ps site?
?

am fost și am rămas c A SI-N
US catul text ce tandru mi-ai postat
c aA SI-N UMbrela verde-a unui pin,
o umbră însoțind un pelegrin,
eu, cavalerul ne-nFRICAT.

AUD In gând, foșnind, cuvinte vechi
Și ALTE RAMuri înfloresc tăcute,
PAR TEMple ridicate din străvechi
Înțelepciuni prezente și trecute.

Citând greșit,eu, poate din erori
S AU DIn chemarea vie spre lectură
În ALTE RAMășaguri sau prinsori
Voi câștiga și PARTE-Mi din figură
Iar va zâmbi în raze, printre nori.

Sunt cAUDIne furci prin care eu
Am fost trecut, și ALTE RAMășaguri
Am să mai pierd dar scrisul, tot mereu
Am să-l IMPART EMoționat pe praguri.

Am înțeles cele spuse de dumnavoastră, dar faptul că se mai întâmplă acest lucru, vă rog să-l puneți pe seama priceperii mele reduse în utilizarea calculatorului și poate pentru că viteza lui e prea mică și nu realizez dacă acel comentariu a fost expediat. Mulțumiri pentru obervații și voi avea mai multă grijă și răbdare.

Alina, nu știu ce s-a petrecut în grădina ta. Florile au pierit și nu știu cauza. Așteptam un buchet la revenire dar acum totul e pârjolit. Nu înțeleg nimic. A fost voința ta? Ai fost pedepsită? Te rog să răspunzi pentru că nu înțeleg ce se petrece.Am reușit să citesc câte ceva înainte de a pleca și acum încercam un comentariu dar...

am fost și am rămas cA SIN
expresia ce tandru mi-ai postat,
cA SI-N UM brela verde-a unui pin
o umbră însoțind un pelegrin,
eu, cavalerul desuet și ne-n FRICAT.

Te invit, cu tot respectul, să îmi spui pe nume, dacă nu ai nimic împotrivă. Imaginea postată este o \"lacrima Maicii Domnului\", care mi-a înflorit chiar azi. Amintirile mele, la care faci referire, sunt multe, dar dragostea mea e actuală și puternică. Este o sublimare ce ar putea degenera într-o adevărată agape. Câți ani ai? Porți numele uneia dintre fiicele mele. Numele ei este al primei mele iubite de la vârsta de aproape 15 ani. Alina aceea a primit copilul Viorel, născut într-un cartier muncitoresc, l-a iubit , l-a educat și l-a crescut, chiar dacă ea avea 33 de ani. O poveste tare frumoasă pe care nu o pot uita. Dr4agostea nu cunoaște vârstă și nici nu are limite. Nu ai mai scris și asta mă face să mă întreb de ce. Mâine dimineață, pe la ora 04.00. voi pleca cu soția mea spre nordul Moldovei, pe la mănăstiri. Pe drum am să încerc să văd dacă ai mai scris. Ai sensibilitate, ai vână dar ești suspicioasă și un pic ăndărătnică, totuși nu ignora ceeace simți, asumă-ți riscul de a nu fi apreciată,și amintește-ți acel AUDIAT ET ALTERA PARS. Poate că unul dintre criticii tăi are dreptate și ăți arată greșelile din dragoste și din speranța că vei cește. Avansul de încredere este un risc pe care poți sau nu să ăl acorzi. Îți sugerez, dacă vrei și dacă ai timp, să citești jurnalul de la jurnal 1 până la ultimul postat.Mă interesează părerea ta despre cât de bine am reușit, sau nu , să pătrund în modul de a fi al unei femei.

Pirul din fotografia afișată este un grup de flori de cactus din grădina mea. Dacă dorești îți voi oferi câțiva. Pe mine fericirea nu mă ocolește pentrucă sunt un nemernic care se bucură de fiecare zi și oră de parcă ar fi ultima. Lumina o culeg bob cu bob din tot ce e viu în viața mea. Iubesc fără scăpare și fără scuze dar asta se poate vedea cu ochiul liber în tot ce scriu. Dragostea, imponderabilă picătură ce își păstrează volumul dar își schimbă forma, pe zi ce trece scade în intensitate și crește în profunzimea ce riscă să devină aproape de neânțeles. Sfântul Ciprian este cel ce mai poate face câte ceva pentru a o apăra pe draga Iustina. Somn ușor! Promit că mâine rog pe unul din copii mei să schimbe pirul ce te supără cu un P.R. Bine ai revenit!