viorel gongu

cu părul tău ca noaptea ivită în fiord iubita mea tăcută discretă și tenace m-ai însoțit o viață o notă întrun acord menit ca în ascultare să îmi dea o lungă pace cu pași foșniți în

Ajuns din lumânare abia un muc firav, Cu tot ce-a ars din tine, un șir de lacrimi moi Îi ierți pe toți de-a valma, frenetic și hulpav, Aspiri să urci la ceruri prin flacără și noi Copilării

Mirosul de melci al bunicii îmi umple părul de vise în geamul de la stradă mă pieptăn domul...ea. În nopțile când bunicul dormea fugeam printre gene cu mine basmaua neagră căzînd obosită și

E frig, e soare, nu-i zăpadă, Nu-s flori, nici păsări să mă vadă Cum eu, în parcul azi pustiu, În peisajul plumburiu, Gândesc la prima mea iubire, Pe banca udă de sub nuc Și în a mea

miros de tămâie predicând peste ape se zdrobește în jertfa amintirilor din pietre bunica copilește crucile înverzite strigând la cocoșii opriți în timpul hornurilor sufletul oalelor în care

Tu ești altarul închinării La tot ce ne e drag și sfânt Noi-tremurarea lumânării Aprinsă la un tainic cânt, Tu ești amiaza ce ne strânge Cu tot ce este românesc Noi suntem țarina ce-n

Din liniștea pâinii dospită-n covata de lemn Se urcă spre nori popsind doar o clipă în nări Jertfirea din ruga de grâu ancestral untdelemn Întinsă pe-oglinda din ceruri mustind sângerări Îndemn

Astăzi este luni și zi de întâi. Mihai spunea că toți căutăm sau așteptăm un\"luni zi de întâi\" să ne putem face ordine în viață, în casă și în sertare. După toată oboseala drumului și emoțiile

Marți. Mama mă trezește sărutându-mă pe frunte. Am obosit să fiu adult. Cred ca am restanțe de copilarie. Când eram puștoaică îmi doream să fiu\"mare\" și poate că mi s-a întâmplat prea curând,

Să facem să ningă! Hai să facem să ningă! Mai frumos ca niciodată, Să cadă fulgi fără mască, să-i strângem în bulgări în care să fie împletiți mai mulți decât prevede legea, bulgări pe

copiii se nasc cu dinți rod cordonul ombilical își mănâncă placenta cu mirodenii mexicane apoi socializează pe face book în limba celor două sunete zero și unu privim neputincioși la

Ca două coli îngălbenite de așteptare, în nuanțe, Din ghemul de iubiri oprite, tăiat, brutal, în zori, de spadă, Ne-om smulge, să urcăm în trenul, ce în macaze, cu romanțe, Ne-o însoți, cu dor ce

fantome de meri rătăcitori își caută trupurile prin ceață aburul plictisit se târăște prin muguri păsări de noapte vorbesc prin somnul zorilor speriate din cerul confuz cade câte

M-au prins zorii citind o carte stufoasă și dezlânată ca un râu ce izvorăște din câmpie: „În căutarea timpului pierdut”.Oare tot acest timp consumat pentru reactivarea mea era un timp

Prea multă ură, prea multă revanșă Ne mocirlește viața zi de zi Când încruntați de moarte-o nouă tranșă De rău, zidim în loc de a iubi. Tăiem, scuipăm, ne cățărăm pe oase Spre tinichele cu

să-mi faceți barieră de lemn dulce să-l roadă îndoielile în genunchi din ciotul rămas voi renaște cu părul împestrițat flori de zahăr ars peste ele magnolii peste care vor înflori