Poezie
ultima zi a unui golan
glossa redall
2 min lectură·
Mediu
Din comori nemăsurate am păstrat numai un ban,
Vama ce-o plătim cu toții pentru ultima plecare,
Am dosit-o-n cingătoare că n-am traistă, sunt golan
Rătăcind prin viața asta, din cărare în cărare.
Am sădit ciopor de fluturi și-am zburat cu ei prin vise
Risipind bucăți de stele-n candelabre de castan,
N-am lăsat ucise vise în poiana de narcise,
Din comori nemăsurate am păstrat numai un ban.
Muguri doar mai am, în pungă nu mai este nici un sfanț,
Și o carte, ca o zeghe, ce veghează-n așteptare,
Ruginită za ce cade din povara unui lanț,
Vamă ce-o plătim cu toții, pentru ultima plecare.
Þi-am păstrat și o aripă, cu-n amnar și-un fir de iască,
Pentru ziua ce se scaldă ca un singur mac în lan.
Clipă ce-am păstrat-o pură ca să ți-o ofer ca pască,
Am dosit-o-n cingătoare, că n-am traistă, sunt golan!
Finistere se arată ca un punct zodiacal
În finalul ce așteaptă, priponit în lanț, de zare,
Să mă facă, în mirare, înc-o dată-același cal,
Rătăcind prin viața asta, din cărare în cărare.
Rătăcind prin viața asta, din cărare în cărare,
Am dosit-o-n cingătoare, că n-am traistă, sunt golan,
Vama ce-o plătim cu toții, pentru ultima plecare.
Din comori nemăsurate, am păstrat numai un ban.
001704
0