viorel gongu

Este atât de scurtă primăvara Încât nu ai timp să simți povara Secundelor care se strâng ciorchine Și tot timpul, tot timpul îți vine Să te deschizi măcar un pic și să faci Să plouă și să te

cînd coboram în pădurea cuvintelor aveam sentimentul lasoului cere se-nvârte cu dibăcie și prinde cele mai mândre cuvinte până când o dimineață a luminat locul de vânătoare cu fulgii lui

Se trage umbra ta în trupul meu, Se-ascunde de uitare și mă mustră Că n-am păstrat din darul de la Zeu Măcar un dram din lupta lui Tezeu Și am făcut din stele o lacustră. Din solzii unui vis

Buchet de violete... Buchet de violete, la rever Mi-am prins, fudul, că doar e primăvară, O floare de cais în revolver Mi-am încărcat și hoinăresc pe-afară. Uit că-s bătrân și chiar mă dau

Þi-ai dorit o zi de luni zi de întâi ordine în viață în casă în sertare e luni și zi de întâi și ce ordinea domnește cu adevărat în cimitirul eroilor vrei să nu te știe nimeni pașii te

Je suis le bon berger Astăzi je suis le bon berger, Parlamentul crede că sunt prost, Chiar dacă ciobanul e în Post E un dac și-n pumnul lui de fier O să prindă furcă sau topor! Le aducem

C.V. Intru aproape în fiecare zi pe facebook, așa, ca să mai văd una-alta. Aseară am citit ceva care mi-a picat bine, atitudinea unei domnișoare vis-a-vis de o scriere a unui descreierat rasist

Octombrie călduț ca mâna mamei Coboară tandru nucile pe iarbă, Uscate guri, nici mustul ca să fiarbă, Nu-l păsuiesc și din gălbuiul ramei Bunicul mă privește și din barbă Îi cade-o frunză; din

La un prieten, la vorbitor Și? Ia spune! Prima dată simți că te-a sărutat Dumnezeu cu toți îngerii rămâi la picioarele lui și plângi din lacrimile tale se ridică un lanț gros ceare se ridică

când pământul începe să asculte iarba în curtea mea se ițește câte un tub gros cu pereți elastici care tot crește din el însuși prin emergența transparentă pe care pulsează un cadran se

Când te așezi la marginea unei file albe cuvintele se apropie și se așază ele știu în ce ordine în interiorul fiecărui cuvânt este un gol aparent pe care dacă-l lovești cu dragoste și

În noaptea încă rece... În noaptea încă rece, în salve corcodușii Se bubuie din muguri pocnind pe lângă geam, Cu albul lor romantic spoiesc și pragul ușii, Ferestrele și câinii, și fiecare

Se spală albastrul cu ploaia... Se spală albastrul cu ploaia timidă, șoptită, Când zorii chemați se ivesc a o iarbă prin oase, Cresc mușchii pufoși ca să știm unde-i nordul la case, Ca-n est

Cu întrebări pe umeri, pășești în altă noapte Cu miere și cu fiere în ceară învelite, Ai întrebări mirate,ne-npinse de ispite, Vedenii adormite și uneori prea coapte, Se proiectează-n somnul