în pădurea cuvintelor...

cînd coboram în pădurea cuvintelor aveam sentimentul lasoului cere se-nvârte cu dibăcie și prinde cele mai mândre cuvinte până când o dimineață a luminat locul de vânătoare cu fulgii lui Eros și-atunci mi-a urcat pulsul pe umeri și am coborât iubind cuvintele la rând trecând pe fiecare prin miere și polen să-l pot așterne în părul care iubea lumina azi cobor pios în sanctuarul lor mă așez în genunchi ca o cenușăreasă fără porumbei alegând cenușa de mei le foșnesc pe la ureche le strecor prin fiecare ventricul le trec peste buze să le simt aroma apoi le așez ca pe soldăței care cântă ode marșuri elegii în pământul în care un om le va găsi și se va bucura vreodată.