viorel gongu

Interesantă ideea orelor dar atât.

Sunt profund dezamăgit. După introducere aveam deja în suflet acel
Cântă zeiță mânia ce-aprinse pe-Ahil peleianul
Și-aheilor multe amaruri aduse...
apoi ai dat-o-n meandre și nu cred că mai știai la urmă de unde ai plecat.

Mesaj poetic consistent marcat de unele mici stîngăcii. Poate că dacă textul va fi reluat ve ieși ceva foarte bun.
Palatul de cleștar îngrădit cu țurțuri...fî-i ceva, zidește-l, privește sclipirile reci prin gheață... eu știu...
Neliniște între neant și preaplin sună banal în poezie, schimbă-i șosetele.
Poezia strecurată din gânduri sună bine.

Nu-ți comit preludiul că am mai trecut pe la tine.
Prima strofă merge și așteptam un crescendo.Ai dorit înobilarea celei de-a doua prin eliptică forțată dar ăncoerența te-a dus în scherțando.
Ai dorit rima cu orice chip și așa ai pierdut aerul de poezie. Mi-a plăcut umbra ta pe icoană dar nu e suficient.

După ce am citit până acum din scrierile tale , am pretenții mai mari. Acum nu ești profund,. ești prea puțin poetic.

Poate că ai trăit când ai scris poemul dar mie, să citesc n, nu mi-a rămas decât o coajă. Elvis a părăsit clădirea! Prima strofă am simțit-o lucrată,aș zice muncită dar trupul nu are puls.
Tertipurile creatorului se simt în continuare dar am părerea că te-ai ars de tot în trăire și aici ai lăsat doar un scrum de țigare.Ai reușit săsalvezi câte ceva din cămașa de forță.

Un text frumos ce poartă în el roua pură de pe plantele carnivore.Urâtă și liberă mi-a sunat extraordinar, de parcă te-ai pregăti să mori sau poate chiar ai murit și ești invocată.Din nou îmi pare rău că nu sunt femeie, știu eu de ce! Cred că astăzi nu mai citesc nimic pe principiul nu scuipa că piere gustul. Te pui cu glonțul care ricoșează întotdeauna în inimă? Eu scriu poezie în vers clasic, sau încerc, dar mi-ar fi îngrozitor de greu, chiar după operația de schimbare de sex, să îmbrac haina cu furtună cu tot.

Privighetoare a fugit, măi cuce!
Când auzit-a viersu-ți de păcat.
După lectură-mi vine a mă duce
Unde...privighetoarea a plecat!

Sunt bucuros că la deșteptare, azi, mi s-a oferit o stingere minunată. Nu e o pledoarie pro domo dar versul acesta melodios transmite, pe lângă înțelesul cuvintelor, starea de liniște, echilibru, mesaj. Imagini cum sunt... somnul aiurit al castelului de apă, asociat câmpului veșted transmit și preced melancolia ce se înfiripează ciclic, insinuant, extensiv, ca apoi acea mână ca o poartă de cetate care lasă sau nu mintea să-ngâne cântece.Frumoasă și caldă lumina în care un cîntec rămâne să tacă...

Am citit de două ori această miicime. Am cătat-o și ăn dicționar dar nu am găsit-o așa că... s-a recomandat singură ca fiind o miicime și atât.Sunt atât de puține lucirile de poezie încât mă opresc cu comentariul la îndemnul e a face exerciții de cuvinte pe hârtie.

Aceste personale arată o mare deschidere spre poezie și o sensibilitate prea puțin explorată. ca să poți desprinde mai multe sensuri din același cuvânt, -încărunțit, va trebui să lași ceva timp după prima rostire și s-o pregătești pe a doua inobilând cuvântul cu o altă încărcătură. Acel tu nu este un nume propriu! Un T u va fi tot mereu.

Înclinația către stilul epigramistic este evidentă. Numai că epigrama este născută să spună multe cu vorbe puține. Mesajul îndrăgostitului dezamăgit mă face să cred că ai de plâns dar o poți face în manieră extinsă în game minore. Epigrama oferă posibilitatea obținerii chintesenței în haz de necaz cu multă inteligență și subtilitate.

Îți plîngi de milăpoetic, cu detașare, aproape ritic, ca și când ai umbla dupî o umbră în cartierul felinarelor roșii și ai citi mica publicitate la lumina vitrinei în care sunt expuse fetele neocupate. Îmi place cum scrii și mî întreb și eu ca un bătrân bolnav, obosit și zaharisit de ce ai primit o steluță doar odatî ți la untext care nu e singular ca valoare în ce am citit de pe aici.Ești tonică, tandră și sensibilă. Nu mi-aș fi permis o asemenea iubită.

Titlul e ales total aiurea. Ori ai încercat sî atragi atenția ori habarnu ai despre ce este aceea o sinucidere.
Sinuciderea este un act de mare curaj, de adâncă chibzuință, de mare echilibru. Numai un bun manager al propriei existențe, după ce constată prpriul faliment printr-o balanță de plăți profund și ireversibil înclinată spre minus va lua o asemenea decizie. O clipă! A lua decizia este o primă etapă. Urmează... dar nu e cazul să teoretizez pentru că intrăm în drepturi de autor. E mult mai greu să trăiești decât să mori. Dar dacă mai produci asemenea lucrări proaste ai să-mi schimbi teoria și am să mă smotocesc pânî la sinucidere. Materialul epic aproape zero. Forma de exprimare idem și la fel. Emfaza nu va suplini aceste lipsuri. Pentru antrenament ține-ți un jurnal propriu și constituie un carnețel cu expresii frumoase.

Am citit în jur de 20-30 creții din cele postate pe acest site. Sunt impresionat plăcut de nivelul literar al scrierilor și de prolificitatea poetei. Am notat o mulțime de observații și critici , pe texte, dar mi-a rămas în gît fiind covârșit de numărul de volume și colaborări. Ce am înțeles mai greu, sau mai binezis nu am înțeles ,cum se face că, la acest nivel de apreciere prin tipar, din cele 227 de postări pe acest site, doar 36 au scăpat din furcile atelierului.Zilele faste , pe acest site, în viața poetei au fost în 2008 în perioada o2 oct.-30 oct ca apoi în 2009 lucrurile să se dilueze astfel:
martie-06,07,25,26, aprilie08,iunie 18, iulie03, 22, august 06, decembrie 10,13. Să înțeleg că cei care au publicat-o au standarde mult mai joase de apreciere? Concluzionând, constat o stăpânire suficient de mare a rețetei de creație. În multe din producții se simte artificialul produs tocmai pentru că poeta are eprinderea aceasta, dar se simte rutina. Sensibilitatea e mimată destul de bine dar poate că ar trebui o sublimare brutală menită să curețe rutina.

La mulți ani pe anul acesta. Iată un semn, dar nu acela.
Despre ce este vorba în poezie?
Despre luna!
Cum este ea?
Luna este : plină, rotundă, ca roata carului, mare.
Ce face Luna?
Luna picură, lasă să curgă dogoarea, își aruncă stropii, strivește pulsul.
Mi-a sunat prost acel lasă să.
Sunt pretențios cu tine de aceea sunt atent. Poți mult, poți frumos dar impulsurile te aruncă în superficial.

Bucîți din ochii tîi dragi cad mână în mână, sunî prost de tot. Ideea e frumoasă dar sublimeaz-o în poetic. Pe lângî faptul că insistența pe lacrimi dă senzația de lacustră, suflu poetic există dar materialul trebuie înobilat!

AQm înțeles că iubești cărțile și că descoperi noi și noi autori. Am înțeles că ai avut cîteva ofensive pre studiul jurnalismului urmate de ceva retrageri. Nu e rău să iubești cărțile, nu e rău să privești și să observi lumea. poate ești pe drumul cel bun.Ai mai multă grijă la modul de exprimare....despre a scrie despre noua mea iubire.... Ar fi de preferat să nu folosești de două ori acelaș cuvânt într-o pagină.Cititul pe literă de hârtie nu poate fi egalat de niciun fel de alt fel de citit. Poate pe plăcuțe de piatră sau ceară.
În altă ordine de idei ..iubirea vine tiptil și pleacă în fuga mare.

Poate că ai dreptate în ceeace te plângi și poate era mai bine să te poziționezi în zona unei plăci madreporice. Să trecem la text:
Strofele nu au consecvență în ceeace privește lungimea versului
Strofa 1. 16, 14, 16, 15.
2. 15, 16, 16, 16.
3. 16, 16, 15, 16.
4. 15, 16, 16, 15.
5. 15, 16, 15, 16.
Ai schimbat ritmul și în strofa 1 și în strofa 2. Ai schimbat tipul de rimă în ultimele două strofe.

Nu am să scriu în latină de teama de a nu greși așa că am și eu două citate aproximative: \"nu mult ci când (sau cât)trebuie\", \"facă-se voia ta!\"
Nu sugerez să nu apară deloc ci...