Poezie
Stingere
1 min lectură·
Mediu
castelul de apă a adormit
în liniștea câmpului veșted
și toarce în somnul lui aiurit
fuioarele lunii pe creștet...
mă-nvăluie-n taină umbre păgîne
mâna e gata să lase
mintea ce-ar vrea un cântec să-ngîne
din slove aiurea rămase...
în noaptea de ceață lampe se sting
și piere viața în lume!...
în mine oricîte harfe ating
una nu vrea să mai sune!...
plânge lumina,se-ndoaie și moare!
izvorul luminilor seacă!
in foile-mi arse la lumînare
un cântec rămîne să tacă...
012.532
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Grig Salvan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Grig Salvan. “Stingere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grig-salvan/poezie/13922847/stingereComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VGVGviorel gongu✓Sunt bucuros că la deșteptare, azi, mi s-a oferit o stingere minunată. Nu e o pledoarie pro domo dar versul acesta melodios transmite, pe lângă înțelesul cuvintelor, starea de liniște, echilibru, mesaj. Imagini cum sunt... somnul aiurit al castelului de apă, asociat câmpului veșted transmit și preced melancolia ce se înfiripează ciclic, insinuant, extensiv, ca apoi acea mână ca o poartă de cetate care lasă sau nu mintea să-ngâne cântece.Frumoasă și caldă lumina în care un cîntec rămâne să tacă...
0