viorel gongu

Relațiile cu Mariana erau reci. O simțeam ostilă și cu chef de scandal. Sunt câțiva ani de când ne-am căsătorit și am părerea că nu am făcut un pas chibzuit. Ca tânăr locotenent, eram un

Lovitura în stomac m-a făcut să simt că nu am aer, că nu mai pot respira și că-mi voi pierde cunoștința. Am deschis ochii și mi-am dat seama că durerea este reală. „Abdomen de lemn”, parcă așa îi

După o săptămână eram șofer pe o RABA de 16 tone și căram îngrășăminte de la gară la IAS. Mâncam la cantină și costurile urma să le achit la leafă Veneam cu azotat de amoniucând, trecând prin poarta

Trebuia să am tact și răbdare pentru că, dacă raspunsul ar fi fost evaziv sau nesatisfăcător, cu siguranșă, Florentina l-ar fi căutat în altă parte. Am luat-o e mînă și am plecat în parc. Fără să mă

Pe bănci, bolnavii îmbrăcați în halate albastre, unii, și alții cu halate de culoare roșu închis, stăteau de vorbă sau fumau. Eu am primit halat de culoare roșie, de, cadru militar! Cei îmbrăcați cu

Larisa m-a privit, întrebătoare, apoi, după o tăcere lungă-Șefu, ești bolnav? -Nu, Lari, mai citește odată, îi spun, șiîi întind din nou comunicarea. -Am citit-o, dacă e tot aia, te duci, îți scrie

S-a întredeschis ușa și directoarea și-a arătat buclele blonde: -Domnule Mihăilescu, veniți până la mine! M-am ridicat, mi-am aranjat cravata și am plecat la directoare. Am bătut la ușă și am

Soneria sună insistent. Deschid ochii și mă uit la ceas, este ora opt. Oricum trebuia să mă scol, dar cine o fi la ușă? Nevasta mea, Mariana, a rămas la soră-sa, aseară, așa că va trebui să mă duc

Cum triști ați fost, cu mine dimpreună, Când am pășit în lume, nounăscut, De-acum vă bucurați, s-a rupt o strună, Prea-ntinsă în vibrații, și pe scut M-oți duce înspre Þara fără lună. Am fost

Copii veniseră, Adam și Eva se jucau cu câinii. Cornelia mișuna prin curte și încă dădea telefoane anunțând lansarea. -Sâmbătă ora 17, da domnule! La sala Dalles, bine, vă aștept! Sâmbătă, adică

Am sunat-o pe Iuliana. a fost foarte bucuroasă să mă audă. Am invitat-o la o șuetă și a venit. După ce am sporovăit vrute și nevrute am întrebat-o, cadin întâmplare, dacă nu cunoaște pe cineva care

Am rugat-o pe Cornelia să mă ducă la târgul de mașini.Ea nu m-a întrebat de ce dar eu m-am simțit obligată să-i spun motivul. -Vreau să-mi cumpăr o mașină. Mi-am răscumpărat casa de la

Cornelia mă aștepta și era îngrijorată. Nu aveam telefon și nu primise nicio veste de la mine. M-a îmbrățișat de bunvenit și apoi, parcă cu jenă, mi-a înmânat un telefon mobil. -Ia-l și dă-mi de

Am intrat în curtea mare și plină de păsări. În fundul curții se auzeau, din grajduri și cocini, porci, vaci și cai. Doi iezi se izbeau cap în cap, luându-și avânt pentru fiecare înfruntare, moment

Adam a rămas în America așteptând reântoarcerea mea. Baloo avea să traverseze, din nou, oceanul. Parcă știa!După ce am terminat toate celelalte preparative, înainte de plecare, i-am deschis ușa

George și-a luat câteva zile de liber și și-a propus să mă plimbe.L-am rugat să mă ducă în rezervația indienilor pe unde Mihai mergea adesea. Pe niște drumuri întortochiate, cu un ochi pe hartă și

Printre norii destrămați am zărit pământul. Era aceeași zi de vineri în care plecasem din Europa, era ca și când avionul ar fi rămas atârnat pe timp, așteptând mișcarea spațiului și atât. George, cu

Pe o scară, la o ușă zidită stătea un înger cu aripa rănită, în ploaia asta fără de sfârșit. Se auzea o tânguire ca de sfere turtite. M-am aplecat asupra lui și i-am privit goliciunea nedecisă.

Þi-a germinat în gură un tăiș, Lucind în întuneric ca o spadă Purtată-n mâna albă, pe furiș, Apoi, cu buzele pornite în suiș Lăsat-ai fierul, printre flori, să cadă. Norii bizari i-ai strâns

Fără plocoane, fără prostrație, Fără speranță și fără de frică, Fără de patimi și fără de pică FAC CONTESTAÞIE! O filă de viață ca o somație, Lipită-n fugă, subiectivă, Nescrisă-n ciornă, zis

fiecare dimineță nedecisă dacă e ultima jucăm o tablă pe încă o zi cu fiecare marți și eu și ele așteptăm să fie ultima linie am zaruri de fugă 6-6 etern ferm melancolic de la un

plouă cu respirații rebele peste voi toți ploilea acestea sunt pentru mine condamnaților dn slăbiciunile mele vă voi împărtăși numai câte o lacrimă să știți pentru ce să aveți păreri de

Doar eu mai curg când timpul stă în loc, Clepsidra stă cu barba-n două palme Când nodul curgerii, în busuioc, Se-nvârte-n două emisfere calme. Vreau să alerg spre capătul de fir Dar timpul,

Sunt frunză verde , răsărită-n ram Și floare albă port la butonieră, De grija iernii nicio teamă n-am Și nici de viața asta efemeră. Mă bucur azi de soare și de flori, Mai este cale lungă