Poezie

sunt totuși om

din ciclul " nemurirea mod de folosință "'ă

1 min lectură·15 noiembrie 2011

Mediu

Nemuritor de sunt, sunt totuși om

Purtat în valul vieții muritoare,

Mai râd, mai plâng sau poate sub un pom

Mai stau și-ascult câte-o privighetoare,

Iubesc și sunt iubit dar uneori

Cu ură sunt lovit sau un blestem

Se-abate peste mine și cu nori

Se umple cerul meu dar nu mă tem.

Eu iert și uit ca un pământ fertil

Ce pururi dă și tace, sub poveri,

Sărut și pasul greu sau cel tiptil

Iubind și toamne dar și primăveri.

Sub greul din etern nu mă îndoi,

Cu vorbe calde oameni-i alint

Chiar dacă moartea-i trage în noroi,

Vin alții pe pământ și cu argint

În vers le cânt chiar dacă versu-i scund,

Le mai alin amarul pe pământ

Când nemurire-n zâmbet le ascund

Că sunt sortit să nu am un mormânt.

001.412

viorel gongu. “sunt totuși om.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13993646/sunt-totusi-om

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.