Poezie

mansarda

1 min lectură·31 mai 2010

Mediu

Am înodat iubirea, tei pe tei,

Cătând pe strada-ngustă o mansardă

Și am urcat pe scară câte trei

Fușteie, obosite să mai ardă.

Din colțuri mucezite-n zbor mărunt

Priveau mirate vise, de-odinoară,

Și nici un dor nu îmi părea cărunt

Iar lângă tocul ușii, în cămară,

Uscat, pe grindă-n moarte-un liliac,

Cu ochii îngropați sub o aripă,

Lăsase scris, mesaj insomniac

Spre revenirea mea, pentru o clipă.

Oprit spre zborul spre un \"ce va fi\",

Dopul festiv, tavanului gropiță

I-a cizelat, comemorând, o zi

Într-un festin încununat cu-o piță.

Aceeași muselină din perdea

Privește cerul coborât pe stradă,

În tânguire plopii, de bezea,

Þin visele în franjuri, să nu cadă.

Pe colțuil mesei, ultimul catren,

Al elegiei ce-a ținut o vară,

Privește lung biletele de tren

Ce au murit, stinghere, într-o gară.

Cobor sfios dar pașii ar mai sta,

Din coborârea treaptă după treaptă,

Pe hol, în ușa albă, umbra ta

Pare, și-acum, că versul meu așteaptă.

Zăpada-n zbor doar pașii tăi a șters,

Ai mei așteaptă să îi duc la vale

În ritmul tânguios al unui vers

Spre labirintul unei vechi cabale.

001.693

viorel gongu. “mansarda.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13942763/mansarda

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.