Poezie
treceri de lună
glossa albatrosului
1 min lectură·
Mediu
Cu fiecare trecere de lună
Un albatros mai moare în odaie.
Blesteme-mperecheate, în cunună,
Dezbracă așteptările de straie.
Când piramida-mbracă două umbre
Cărări de pași, în șerpi, se strâng sub dună,
Gorgona-și împletește plete sumbre,
Cu fiecare trecere de lună.
Cuie de aur mă străpung, prin oase
Lăsând prin aer ultima bătaie
De aripi, să ascută fier de coase
Și-un albatros să moară în odaie
Sfârșind pe stânci, sub flori de spumă, marea
Așteaptă albatroșii să apună
Prin fulgi și scoici, urmând prin stropi chemarea.
Blesteme-mperecheate, în cunună,
Vor naște cai cu aripi, în ceairuri,
Ce vor urca la cer, întoarsă ploaie,
Dar pân-atunci,neliniștea, în șiruri,
Dezbracă așteptările de straie.
Dezbracă așteptările de straie
Blesteme-mperecheate în cunună.
Un albatros îmi moare în odaie
Cu fiecare trecere de lună.
023.106
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- viorel gongu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
viorel gongu. “treceri de lună.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/viorel-gongu/poezie/13898949/treceri-de-lunaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CSAm citit cu aceeași mare plăcere și desfătare.
”Un albatros îmi moare în odaie
Cu fiecare trecere de lună” - vă invidiez crunt pentru asta.
Aceeași măiestrie a versificației și a armoniei interioare. Pentru ”ceairuri” am avut nevoie de dicționar, dar am realizat că e foarte inspirat introdus în text.
”Dezbracă așteptările de straie” e iarăși frumos. ”Piramida îmbrăcată în umbre”, ”cărări în șerpi”, ”albatroși să apună” și altele contribuie toate la crearea atmosferei semantice. Tot mai puțini autori de azi mai reușesc să creeze așa ceva, pentru că este greu și rămâne un mare merit stilistic. Motivul lunii care trece creează starea poetică necesară, o melancolie dar care prin reflecție se păstrează departe de un romantism desuet, care poate i-ar deranja pe unii.
Ați spus de curând că ”rostul poeziei este de a produce emoții”. Așa este, v-am strâns, neștiut, mâna pentru asta. Îmi pare tare rău că nu mai are cine să mai privească vâslirea înspre lună a stinșilor albatroși. Rămâne să o mai citesc o dată, să o iau din fereastra dimineții și să salvez fereastra paginii autorului pentru a ajunge mai ușor aici.
”Un albatros îmi moare în odaie
Cu fiecare trecere de lună” - vă invidiez crunt pentru asta.
Aceeași măiestrie a versificației și a armoniei interioare. Pentru ”ceairuri” am avut nevoie de dicționar, dar am realizat că e foarte inspirat introdus în text.
”Dezbracă așteptările de straie” e iarăși frumos. ”Piramida îmbrăcată în umbre”, ”cărări în șerpi”, ”albatroși să apună” și altele contribuie toate la crearea atmosferei semantice. Tot mai puțini autori de azi mai reușesc să creeze așa ceva, pentru că este greu și rămâne un mare merit stilistic. Motivul lunii care trece creează starea poetică necesară, o melancolie dar care prin reflecție se păstrează departe de un romantism desuet, care poate i-ar deranja pe unii.
Ați spus de curând că ”rostul poeziei este de a produce emoții”. Așa este, v-am strâns, neștiut, mâna pentru asta. Îmi pare tare rău că nu mai are cine să mai privească vâslirea înspre lună a stinșilor albatroși. Rămâne să o mai citesc o dată, să o iau din fereastra dimineții și să salvez fereastra paginii autorului pentru a ajunge mai ușor aici.
0
\"Un albatros îmi moare în oaie\":)..