Viorel Gaita

Vasile, de cand ai postat poezia asta stau si ma gandesc la cine ai facut aluzie cand ai folosit figura asta de stil: \"celorlalte păsări cu nume de flori\"? Atat de mult m-am gandit ca am uitat motivul pentru care ai scris tu aceasta poezie. Aha, mi-am adus aminte: \"vroiai sa pleci, vroiai sa si ramai!\"

Ina, pe mine m-a binedispus textul asta cu curca (mai ales ca nu e deloc plouata!). Si nici nu simt nevoia sa-mi descrii personajele, ca e mai bine sa le umple imaginatia mea cu ce vrea ea. Dialogul mi se pare firesc, iar cele cateva regionalisme se pot intelege si din context si dau un farmec aparte. N-am scris asta ca sa intru in polemica, cu amicul Paiu. Oricum, simt al umorului este Ina si merita exploatat in continuare.

Cand eram pusti aveam o lista pe care adaugam \"lucruri pe care n-am sa le fac niciodata copiilor mei\". Am ratacit-o pe undeva printr-un buzunar al unor pantaloni scurti. Textul tau mi-a adus aminte s-o caut.

Un text bine construit, plin de umor si mai ales foarte vizual. Parca-l si vad pe mos Tache in prispa casei, vorbind la telefon.

Mae, bineinteles ca sunt niste ganduri adolescentine, filtrate insa printre genele unui batran pervers. Despre cuvintele erotice nu am spus intradevar nimic nou, ba chiar nu am spus nimic. Cuvintele pe care le spunea ea erau sexy si pentru mine face toata diferenta.
Daca ai avut un sentiment de \"deja vu\" citind aceste randuri inseamna ca e bine. Si eu cand am ascultat melodiile lui Leonard Cohen am avut impresia ca le stiam de cand lumea.
Si daca ma rogi tu asa de mult nu ma supar. Dar sa nu se mai intample ca te incui in camara mea cu amintiri si-ti sting si lumina.

Vasile, hai sa punem punct (si virgula) acestei discutii mai mult sau mai putin academice. Daca ti se strepezeste auzul datorita \"copertilor\" mele am sa mut poezia la \"urbana\" ca sa tin pasul cu tendintele actuale ale vocabularului. Dar cred ca frumos din partea ta ar fi lasi de la tine si sa-mi acorzi dreptul la o \"licenta poetica\", mai ales ca pentru mine si pentru baietii mei de cartier suna ca dracu \"copertele discurilor\" (discurile suna bine, desi au si ele cateva zgarieturi)

PS: sunt sigur ca datorita discutiei noastre forma de plural \"coperti\" va figura in noul Dictionar Ortopedic si Osciloecografic al muschiului Limbii Române.

Cu respect reciproc avantajos

Vasile, s-ar putea sa ai dreptate, dar daca n-ai? Am sa-ti explic ce rationament am folosit eu pentru pluralul \"coperti\". Mi-am adus aminte de \"Glasul rotilor de tren\". Sau o fi roatelor?
A, si-am mai folosit si \"Romanian Spelling Checker\", in lipsa de DEX. Ideea e ca mi-au iesit ambele forme (roate, roti) corecte. Eu am preferat-o pe a doua. Tu pe ce te bazezi?
Cu consideratiune,

Trebuie să scrii în Română. Pai asta si incerc sa fac, desi-s pe meleaguri straine si n-am nici DEX-ul cu mine.
Ești recunoscut ca: Viorel Gaita. Bine ca macar tu ma mai recunosti.
*Ce crezi despre acest text: Eu cred ca e un text in limba româna. Dar de ce ai pus steluta aia inainte de \"ce\"?

Duduie N. (uite asa-mi duduie inima cand iti rostesc numele!) am citit pe undeva ca exista oameni care au darul de a vraji in asa fel cuvintele incat numai spunandu-le pe nume femeilor ca acestea li se si daruiesc. Neconditionat. Nevrand sa te expun vreunui risc nu-ti pronunt inca numele intreg. Nici macar in scris. E felul meu caracteristic de a-ti multumi.

Vasile, prima ta fraza mi se pare un pic eliptica, ca si cum fiind prea coapte unele dintre cuvinte s-au scuturat si-au cazut pe pamant. Sa nu dai din nou vina pe oboseala, ca oboseala are si virtuti, nu numai defecte. Eu de pilda nu sunt deloc obosit si tot n-am inteles de ce ai pus „coperte” (!) intre ghilimele si urmat de semnul mirarii intre doua paranteze. Daca ai vrut sa faci vreo aluzie subtila sa stii ca ti-a reusit.
Domnule Halalau, de profesie Vames al starilor de gratie si-n timpul liber facator de minuni ganguritoare, nici nu stiti cat ma bucura trecerea dumneavoastra pe teritoriul meu fara vama, mai ales ca stiu ca peste umar se itesc si doi ochi ageri de veverita.

Vasile, multam de adastarea ta pe pagina mea (nici n-ai stat mult si ai facut ca-trenu, ma intreb cum ai fi facut daca stateai mai mult!).
Alice, inteleg ca poeziei mele n-ai ce sa-i reprosezi. Dar persoanei mele? Asa, din cate nu ma cunosti. Amintirile le-am dat cu var ca ca sa le mai \"curatesc\", sa le mai \"primenesc\" ca prea se asezase praful pe peretii lor.

Bogdane, ai pierdut wiskey-ul si era pe bune un Bushmills Sherry Cask 1989 (poti sa dai \"cautare\" pe intenet sa vezi cam ce hram poarta bautura asta). Nu asta am urmarit, sa-ti evidentiez tie lacunele si lagunele albastre si mai putin albastre. N-ai pierdut mai nimic daca nu i-ai citit pe domnii de mai sus. Iar daca o sa vrei sa-i citesti, n-o sa te impiedice nimeni. Si viceversa. Si ca sa-ti dovedesc bunele mele intentii, uite iti mai dau o sansa in ceea ce priveste wiskey-ul si te asigur ca nici vinul pe care l-am pus la bataie nu-i de lepadat. voi reveni cu amnunte in ceea ce priveste anul si podgoria, daca e cazul.
Cat priveste ultima ta fraza, care vorbeste despre intalniri si despre infirmari, te asigur ca eu chiar imi doresc sa ne intalnim pur si simplu (si tu sti asta, ca doar am fost \"la mustata\" sa ne intalnim acum doua luni) pentru ca eu sa pot bea o bere si tu un ceai sau ce alt lichid vegetarian preferi. Prefer sa trec elegant peste cuvantul \"cercetari\" din ultimul tau paragraf, ca prea suna ca dracu`
In ceea ce-l priveste pe prietenul Adrian (daca pot numi prieten, si uite ca pot, un om pe care l-am cunoscut doar prin intermediul acesta al realitatii virtuale) il asigur in continuare ca stima si consideratiunea mea pentru domnia sa sunt nestirbite.

erata: in comentariul de mai sus a se citi Cacealma in loc de Cacialma si vin in loc de bere.

Acum ca a trecut 1 Aprilie pot sa dezvalui si “reteta”dupa care a fost conceput acest eseu. Asadar: se ia una bucata “Antologie a poeziei romanesti culte”, se extrag pasaje critice scrise de oameni ca: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Laurentiu Ulici, Al. Cistelecan, ST. Augustin Doinas, la adresa unor poeti precum: Florin Iaru, Alexandru Musina, Ion Stratan, Magda Carneci, Matei Visniec, Mariana Marin, Mircea Cartarescu , se omit intentionat ghilimelele si apoi se presara pentru gust cu versuri ale lui Bogdan Geana. Se serveste cald, de 1Aprilie, pe post de critica pertinenta. Dau o bere celui care-mi poate spune ce am urmarit cu eseul asta si o sticla de wiskey de cea mai buna calitate celui care reuseste sa puna ghilimelele la locul lor (Bushmills Sherry Cask 1989).
In ceea ce priveste presupunerea (flatanta, nu zic nu) ca as fi indspensabil acestui site, ea este falsa din plecare, Bogdane, intrucat, site-ul, dupa cum se poate vedea cu ochiul meu liber si miop, e destul de italian in comportament si stil si dupa cum se stie italienii nu prea poarta ciorapi, necum chiloti sau indispensabili.
Cu si mai mult drag!

Cateva consideratiuni in ceea ce priveste forma, in afara de ceea ce s-a mai spus: in versul “Am gonit eu muza? Hai să fim serioși!” n-ai nevoie de “Hai”, dupa parerea mea, introducerea lui modifica accentual lui “seriosi”. Nu pierzi nimic daca-l scoti, ba as zice, dimpotriva. La fel in versul: “Te-am dat dispărut, am scris și la ziar, ai putea sa te debarasezi de “si”, fara pierderi majore, dar cu castig in muzicalitate. In versurile :” Mi-a venit la ușă un moșneag cam hoț/Cu o poezie bleagă și-amărâtă” se strica un pic prozodia, datorita celui de-al doilea vers. Nu intotdeauna muzicalitatea si melodicitatea e data de respectarea aceluiasi numar de silabe. Versul doi ar putea fi prelungit in cazul asta de exemplu cu “cam”: Mi-a venit la ușă un moșneag cam hoț/Cu o poezie bleagă și “cam” amărâtă”, stiu ca reptitia lu “cam” e redundanta, dar sunt sigur ca ai sa gasesti altceva. La fel si in versul “Au ieșit vecinii, au chemat pompierii…” se schimba accentul pe “pompierii”, dar nu deranjeaza, pentru ca de data ata e in spiritul poeziei. In general, pentru o buna prozodie, iti recomand sa-ti citesti poeziile cu voce tare, dupa ce le termini de scris. Despre continut, nu pot sa zic decat ca e o poezie haioasa, fara pretentii care trimite la versul sprintar al lui Toparceanu si pe undeva la ironia din unele parodii ale lui Calimero, alias Ghiocel.

Poezia ta are mai intai de toate prosodie. In greceste termenul inseamna: poezie pe fond muzical. Conform lingvisticii prozodia este o parte a foneticii care studiaza intonatia, accentul, tonul si ritmul, pauza si durata fenomenelor. Pentru mine prosodia tine de sonoritate, de legatura genetica intre poezie si muzica. In secolul nostru rima si ritmul sunt considerate desuete si conventionale. E si normal. In atatea secole de poezie cu rima, cuvintele s-au “imperecheat” pana la degenerare, la cliseizare. Daca Eminescu ar fi trait in zilele noastre, cine stie, poate ca fi scris si el in versuri albe (vezi Oda in metru antic!). In poezia ta se poate vorbi de o “intertextualizare a sonoritatii”, de o trimitere subliminala la marle nostru poet. Este izbitoare asemanarea ritmului, metricii, si muzicalitatii versurilor tale cu :

Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie,
Tara mea de glorii, tara mea de dor?
Bratele nervoase, arma de tårie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!

Daca le citesti cu voce tare ai sa intelegi unde si de ce “ rima scartaie in vreo doua locuri”cum zice Virgil. Si nu numai ea. Ci si metrica. In versurile: „Cum e cerul, trup?”, mă întreabă teama,/sternul desfăcut într-un unghi prea drept” iti lipseste de pilda cate o silaba din fiecare. La fel si in :” vene lungi se-ntind strune la o liră” si ar mai fi, dar acum cred ca le poti observa si singur. Si tot referitor la forma, in versul :” morții stau în oase prea încolonați “, “prea” mi se pare prea de tot, in sensu ca nu “prea “ mai ai ce grade sa mai adaugi cuvantului “incolonati”. Poate ar merge un epitet de genul : bland, trist, care sa contrasteze cu pic cu incolonarea mortilor. Hmm, abia acum observ si un al doilea sens al versului, legat de oase, de coloana vertebrala, de in-colonati. Dar chiar si asa…
Cam atat despre forma. Cat despre continut… Imi suna prea tare in cap clapele pline de sonoritati ale pianului tau de versuri.

Multumesc pentru observatia cat se poate de pertinenta Cristiana. Ar fi mai multe de spus despre aceasta poezie, dar n-o sa ma apuc sa mi-o comentez singur. Poate se mai incumeta si altii.
Incantat de trecere.

Un singur lucru nu inteleg: de ce a aparut textul meu la recomandate pentru doar cateva ore? Sa fi fost o greseala intentionata, sa fi fost o pacaleala de 1 aprilie, sa fi fost un alt editor care a considerat ca primul editor n-a avut dreptate atunci cand l-a recomandat? Intrebari retorice, bineinteles.

Liviule, oricum e mai bine sa te consideri pacalitul site-ului decat \"pacaliciul\" site-ului. Sau decat sa te considere altii.
Cu respect, printre hohote de ras. Te astept totusi cu explicatiile.

Lasa ca-ti trece si deceptia asta cum ti-au mai trecut si altele, Liviule draga. Ma intrebi unde mi-e umorul, tocmai azi, de 1 Aprilie? Ia cauta printre randuri, sau in spatiul care a ramas liber de dinaintea textului. Nici acum nu l-ai gasit? Inseamna ca pur si simplu textul nu are umor. Sau are? chestie de simtul umorului. Mie de exemplu mi se pare comica exprimarea \"formulari sforaitoare\". Ce-as mai rade. Chiar rad, dar nu auzi tu din din cauza sforaitului formularilor mele. Oare sa fie intamplatoare aparitia acestui text pe 1 Aprilie si doar la cateva zile de la aniversarea zilei de nastere a lui Bogdan? Oare sa fie voita alegerea limbajului critic? La multe dintre aceste intrebari nici macar tu liviule nu vei avea un raspuns. De ce? Lasa ca-ti raspund eu mai tarziu, daca bineinteles mi se vor cere explicatii.