Viorel Darie

Obs:
Repetitie de paragraf ?:

"Cunoștea el pe un neamț de la o firmă de profil. Vicele se jura că poate băga mâna în foc în ceea ce privește bonitatea firmei și a individului. Le promitea că vor fi bani frumoși, cu care la întoarcere, se gândise Simion, va putea să înceapă o viață nouă și să-și ridice alături de Filoteia o căsuță decentă."

Stil placut de redactare. Povestire plina de semnificatii umane, tragism, dar si binecuvantari de la Cel de Sus

Scene diferite dintr-o lume veche, ciudată, sunt evocate cu mult patos de autorul acestor povestiri. Sunt scene reale, chiar dacă în text ele apar apar ca închipuiri ale unui tânăr, Nicușor, ajuns după gratiile închisorii. Sau încercări nebunești ale unor copii de a face pe-a partizanii, dar încercări care, la urma urmei, au eșuat, copiii s-au multumit că au ajuns cu bine iarăși acasă. Comică încercarea de a călători fără bilete în tren. Conducatorii de tren s-au purtat cumva omenește cu copiii rătăcitori, au făcut ce trebuia făcut de niște oameni cu scaun la cap. Copiii trebuiau să stea la casa lor.

Există mai multe nostimade înlănțuite artistic în text, dacă e să ne referim la cocoșul cel mic ajuns să crească, să fie numai bun la masa celor întorși acasă. Sau episoade comice prin care se completau clasele de studii în vremea aceea, că să ajungă unii în funcții unde se cerea școală.

N-am fi știut nicicând, sau poate am și uitat, acele vremuri cu situații pestrite despre școală, servicii, comuniști și bieții oameni de la țară, dacă Nicolae Tomescu nu le-ar fi imortalizat cu atâta maiestrie într-un text foarte plăcut de citit.

Cu stimă

Viorel Darie

O nouă pagină de viață din trecut ...

Oameni cât se poate de reali, situații reale, vii, mai ceva reale ca pozele developate cu mijloacele acele ciudate pentru noi, din vremea de acum.

Pitoresc Sibiul, pitoresc peisajul citadin. Bucurii primitive, dar omenești, "bio", ale oamenilor de atunci, nu surogate sentimentale de acum.

Ce înseamnă un artist cu memorie fenomenală, care poate îngegistra și reda spiritul unei epoci mai bine decat un film, decât oricâte poze de epocă, decât orice înregistrare sonoră. Este arta de a reactiva în memoria noastră acele vremuri istorice care nu degeaba au fost trăite, și nu degeaba sunt povestite acum cu atâta maiestrie de Dl Nicolae Tomescu !

Cu stimă

Viorel Darie

Va multumesc Domnule Nicolae Tomescu

Pentru citirea acestei povestiri destul de intinse pentru o citire de seara.
Va multumesc pentru asocieri, conotatii valoroase pe care le realizati referitor la aceasta povestire. Conotatii sunt multe, fie artistice, fie de natura sentimentala, fie de credinta.

Evident, consideratiile de religie, de adevarurile Evangheliei, de viata cea fara de moarte pe Noul Pamant sunt cele mai valoroase. Dorim sa avem credinta libera, neincatusata de prejudecati, de institutii, de tabere potrivnice. Vrem sa ne bucuram de lumina Adevarului care ne mantuieste, care face ca viata noastra pe acest pamant sa nu fie zadarnica, sa nu fie doar un val pe mare.

Cu stima

Viorel Darie

Doamna Loredana-Florentina Dalian

M-ați făcut, pentru un crâmpei de timp, să uit de realitatea din jurul meu, să mă transpun într-o lume de aspiratții, de contraste, de doruri nemărginite. Ați redeschis discuția despre o lume în care nici banii nu sunt așa importanți, nici podoabele, nici starea socială. Mai presus de toate, este iubirea, cea care schimba totul, care dă sens vieții ființelor superioare. Uneori, indiferent de stare socială. Aveți dreptate, dacă dragoste nu e, nimic nu e!

Cu stimă

Viorel Darie

Situații mai reale, mai copleșitoare în toate detaliile, ale unei societăți muncitorești proletare nici că se poate închipui. Oameni buni sau răă, dar oameni ai muncii. Oameni care trebuie să muncească pentru a trăi. Răsplătiri palide ale muncii lor.

M-a distrat că acest Nuțu a ales să fie mai "țăpos" față de cei care credeau că-l vor speria văzându-l novice.

O epocă întreagă rememorată într-un text reușit în toate, menit să ne facă să nu uităm vremurile care au fost. Iar acea societate din dormitor oricând se poate reinstaura, acolo unde sunt mulți bărbați de felurite categorii, nevoiți sa conviețuiască în conditii de sărăcie comună.

Cu stimă

Viorel Darie

Da, aveti darul de a rememora duios satul de odinioara ...
Amintiri aproape sacre ...

... aceeași Fata Morgana ...

Deși cu ani distanță față de publicarea acestei povestiri pe Agonia, scriu câteva cuvinte de apreciere a acestui text publicat de Nicolae Tomescu.

Textul răspunde la câteva necesități morale din sufletul autorului:
- prima necesitate este relatarea, cu artă, a unui fapt grav petrecut în satul ardelenesc, sat atât de binecuvântat de Cer, cu liniștea totală și preocupările cotidiene, atât de adorate de sufletele noastre care mai poposim uneori în satele tradiționale; autorul nu are liniște dacă nu surprinde într-un tablou literar, de mare fidelitate, toate aspectele zilei respective, toate stările celor din sat, dar și a viețuitoarelor
- a doua necesitate, este una de natură a credinței, -când o faptă reprobabilă, care nu trebuie să se mai petreacă în sate -, dacă acea faptă poate sau nu fi ietrată de Cel de Sus, în nemărginita lui bunătate; Dumnezeu ar fi putut ierta pe marele păcătos și chiar dacă el ridica ochii spre Cer și rostea rugăciunea de iertare, cu tot cugetul său, recunoscând păcutul cel mare; dar credința locului cere ca să existe un intermediar între păcătos și Iisus Hristos pentru iertarea păcatului.

Gravitatea temei relatate impune sobrietate, ceea ce simte și respectă autorul. Aici se joacă viața veșnica a unui om, nu contează artificiile artistice. Nici ce spun oamenii despre acest eveniment.

Cu stimă

Viorel Darie

E drept, povestirea de față, cam întinsă, evocă vremurile de luptă ale unei minorități religioase care încercau să re-înnoiască credința creștină pe baze doar biblice (Sola Scriptura), de unde au apărut mișcările protestante, ce căutau să despovăreze biserica lor de prea multe tradiții, uneori amestecate cu reminiscențe păgâne de dinaintea creștinismului, în practici, obiceiuri și concepții.

Povestirea de față este nu atât istorie, cât un episod de viață creat pe fondul central al reformelor și contrareformelor religioase din Evul Mediu.

Domnule Nicolae Tomescu, vă mulțumesc pentru citirea acestei povestiri destul de lungi, și pentru observațiile explicative asupra epocii descrise.

Va mulțumesc și să fie spre informarea doritorilor de adevăr din vremurile noastre.

Cu respect,

Viorel Darie

Bucuros și de aprecierea Florentinei-Loredana Dalian, scriitoarea pe care o citesc cu plăcere pe Agonia.ro, care aduce mult haz și inventivitate în tot ce scrie.
Dl. Nicolae Tomescu va fi bucuros de steluța acordata recenziei sale.

Cu respect,

Viorel Darie

Aduc mulțumiri scriitorului Nicolae Tomescu pentru citirea cu răbdare a cărții "Povestiri creștine" și pentru redactarea acestei foarte favorabile recenzii.
Mulțumesc și pentru constantele citiri și observații ale domnului Nicolae Tomescu asupra postărilor mele. Cele mai multe capitole ale acestei cărți au fost postate pe site-ul Agonia.ro, altele urmează încă să fie postate. Dar dacă doriți să aveți tot textul cărții la un loc, puteți să-l descărcați de pe site-ul meu personal, așa cum rezultă din biografia autorului pe Agonia.ro.

Până la un punct, părea totul firesc, reacțiile băiatului prima dată ajuns într-un oraș mare, București, comportările unui candidat la examene, neliniștile, rezultate pozitive. Exemplificările din poeți și scriitori.
Dar asta până la scena finală: cele 25 procente pentru fii de chiaburi. Doamne, ce nedreptați ! Nu știu cum am putea suporta astăzi asemenea nedreptăți. Și totuși, azi intrăm la admitere cu "otova", fără examene, dar cu ceva parale ca taxe, dar cam piperate. Dar atunci primeai ceva de lucru după absolvire, dar azi ...
Ma rog, nici atunci nu stăteai degeaba dacă nu reușeai la facultate.

Text care ne reîmprospatează cu mult talent trăirile noastre de pe vremuri.

Cu stimă

Viorel Darie

Domnule Nicolae Tomescu, aveți dreptate, această povestire descrie punctul de vedere protestant cu privire la Evanghelie și credință, credință despovarată de foarte multă tradiție îndepărtată de creștinismul primelor secole.
De fapt, în acele vremuri, Biblia era interzisă de Biserica Catolică să se afle la îndemâna oamenilor de rând, situație diferită de cea din zilele noastre, când avem scrieri sfinte din belșug. Ca o consecință a lipsei de acces la Biblie, mântuirea oamenilor depindea atunci de intermedierea fețelor bisericești, și nu de comuniunea cu Dumnezeu prin rugăciunea individuală.
Erau vremuri când iertarea păcatelor se făcea prin plătirea de indulgențe, sau prin mari suplicii fizice: călătorii lungi, posturi negre, autoflagelări.

Va mulțumesc pentru parcurgerea textului și rezumarea atât de lămuritoare asupra conținutului povestirii.

Cu stimă,

Viorel Darie

Deci și în trecut, profesorul meditator se mai alegea cu câte ceva alimente de la parinții copiilor meditați. Evident, erau produse ecologice. Nu ca cele de azi, când primești alimente, te întrebi n-o fi oare de la un supermarket ?

Relatare cu multe elemente inedite, sistem de medie interesant, să tot faci școala în asemenea condiții. Text alert, inedit, cu multe descrieri vioaie.
Va mulțumim

Cu stimî

Viorel Darie

Ca de obicei, scrierile Domnului Nicolae Tomescu captează prin fraze foarte precise, ce promit povestiri autentice din marea realitate a unor vremuri deja apuse, dar încă nu atât de îndepărtate încât să nu intuim, să nu savurăm onestitatea unor oameni de a se afirma prin muncă, prin carte, care căutau un sens al vieții, al realizării personale în vremuri absurde ținând cont de logica zilelor noastre.

Exacte și captivante rememorări, reconstituiri din vremuri vechi, care nu se poate să nu găsească ecou în inimele sincere ale cititorilor care vor urma.

Cu stimă

Viorel Darie

Stimate Domnule Nicolae Tomescu.
Povestirea face parte din volumul "Povestiri creștine", din care deja am publicat în "Agonia.ro" mai multe povestiri. În aceastp carte - tipărită în tiraj insuficient - am dorit să evoc scenarii de aducere la creștinism a diferitelor popoare, în timpuri și locuri variate. Evident, personajele, acțiunile sunt fictive, dar am încercat să respect, cât se poate de bine, condițiile geografice și istorice ale vremurilor invocate, am căutat ca textul să fie pur, în ciuda unor dificultăți de epoca în a accepta credința cea nouă, atât de nouă pentru popare păgâne.

Mulțumesc pentru unele imperfecțiuni semnalate asupra textului, trebuie îndreptate. Vă sunt recunoscător pentru efortul de cunoaștere a povestirilor mele, de a le analiza cu un ochi de scriitor experimentat, de a oferi unele îndrumări.

Cu stimă

Viorel Darie

Un episod din sfera consacraților slujitori ai bisericii. Se intuiesc bine ideile autorului, că există o luptă între cei care vor păstrarea adevărului creștinesc nepătat și cei care vor să mențină intactă o schemă preoțească clasică, care, pe lângă pozișii dominante în fața enoriașilor, păstrează și multe beneficii materiale sau electorale.
Sunt de admirat oamenii care sunt iluminați să slujească cu tot sufletul lor semenilor, să se îndepărteze de obiceiuri rele, sa le aducă speranșe noi în suflet. Dat cel rău, se vede, uneori, chiar prin intermediul unor fețe consacrate ale slujirii bisericești, găsesc o panoplie de orânduieli și limitări cu care să se opună la intențiile neconvenabile ale unor confrați de-ai lor.

Evocare solidă, detaliată din toate unghiurile de vedere, aducând informații care, desigur, aveau să-l uimească pe fragedul Nuțu.

Cu stimă

Viorel Darie

Nostime relatări din epoci demult apuse, dar care încă mai sunt vii în mintea celor care au trăit vremuri ireale pentru noi. Sunt nostime, sau mai bine zis foarte realist descrise, acele întâmplări cu ambiguitățile graiului, interpretate ca afirmații răutăcioase contra statului, și pățaniile lui Petrișor, și calendarul comunist, și, mai ales, farmecul cocoșeilor de aur.

Și ar mai fi unele povești cu niște popi și sutanele lor, dar și multe alte povești care nu se știe dacă vor mai fi descâlcite.

Limbaj literar vioi, adaptat vremurilor, plin de evocări ale amănuntelor, fără de care realitatea n-ar fi realitate. Așa deci, Domnul Nicolae Tomescu își duce cu credincioșie misiunea la capăt, de a realiza un imens portret al epocii în care a trăit.

Cu respect

Viorel Darie

Mulțumiri Domnului Nicolae Tomescu pentru timpul alocat citirii cu atenție a acestei povestiri cam lungi. Nu am încotro, povestirea e lungă, s-o împart în părți crează citiri pe bucăți, fără legătură între ele. Părțile n-ar avea sens luate pe fragmente. Dar cine dorește să citească toată povestea, o poate face revenind în text de mai lulte ori.

Va mulțumesc de apreciere și de unele observații asupra exprimărilor din text.

Cu stimă

Viorel Darie