Mediu
Zăpada s-a topit,
O stâncă stă să cadă;
Nu-i ochiul la privit
Oprit îi e să vadă
Minunea ce-a ieșit
Spumoasă-ntr-o cascadă.
Mult te-aș mai fi iubit,
Dar...nu mai e zăpadă...
Și soarele-a murit
Și stelele cad pradă
În negrul infinit;
Sunt prinse toate-n nadă,
Dar...una a fugit
Și s-a oprit să șadă
În umbră de granit.
O stâncă stă să cadă
Și ea...a-ncremenit.
Vai! cât pe ce s-o radă
De nu m-ai fi pălit.
Cum poate-un ochi să vadă
Când sufletu-i zdrobit?
S-a prognozat tornadă
De-abia în asfințit,
Când mă aflam în cadă.
Măcar de-ai fi-ndrăznit;
Îmi luai o limonadă,
Pretext, te-aș fi primit!
Eram într-o decadă
Când...soarele-a roșit
Lucea sfios în stradă
Și dulce mi-a zâmbit;
Apoi a fost paradă
Și-un dans mi-a oferit.
Eram a lui monadă
Dar, raza i-a pierit
Lui nu-i venea să creadă
Și...nu l-am mai zărit.
Oare s-o fi topit?
Doar...nu mai e zăpadă!...
04.04.\'03
002279
0