Poezii

Fantasme de ape... și stele...și gânduri de marmură Să-mi întâlnesc eul, să mă aud strigând; Ecou al sufletului...flacără...așteptare...uitare. Nu credeam să te-ntâlnesc vreodată. Am căutat cea

VViorea

0

0

...Un strop de vin roșu...ca o rece picatură de sânge... s-a prelins pe corola de gânduri... ...zbor infinit al clipelor furate... plăcerea e ca florile...le-atingi ca să le

VViorea

0

0

Se cerne soarele prin noi, Se-așterne ziua-n poala noastră; Timpul adună clipe goi Þesute-n colb de floare-albastră. Doar lebăda mai naște umbre Prin luciu-ntinderii de vise. N-ajunge

VViorea

0

0

Firav balans de crizanteme sub palma vântului de noapte doar stelele-mi șoptesc lumina; plăpândă curgere de rouă topește măgulit abisul, cârpind cu searbăda salivă tot sufletul cel rupt în

VViorea

0

0

Sfredelește timpul clipa îmbrăcând-o cu ispite; ventilat coboar-un înger virulent dând din copite; și-a pierdut pe jos aripa și aleargă-n disperare săgetând venin uscat. un popas într-o

VViorea

0

0

Corelație de vise, de iluzii-ncarcerate; mă privește floarea nopții, îngerii-mi șoptesc lumina, dorm speranțele-mi fardate creionând adrenalina. peștele trezește valul ramolit de noaptea

VViorea

0

0

demență-n colțul gurii de-al tău inert sărut, mi-a coagulat plăcerea, cutremur din ființă, rujându-mă pe sâni, pe glezne și pe tâmple; condens de pași molatici inundă dorul tot... l-a strâns

VViorea

0

0

o vrabie mă ciupește de gene învățând să-i cânt primăvara. dar mult prea dulce este somnul brațelor tale. mi-ajuns desculță mintea de-atâtea nopți furate de-ai despica lumina i-aș da întâiatate

VViorea

0

0

În tăcerea buzelor tale și-a mângâiat privirea-mi gândul... parfumul ochilor tăi a-nghețat înroșind clipa scrumând-o; s-a scurs miresma dorințelor în prăpastia imposibilului. patimi dense

VViorea

0

0

Deranj de cioburi adunate un timp pătat de sânge crud; m-am aplecat să-mi mângâi mâna de șarpele ce l-am hrănit. din flori mi-ai adunat petala, și frunza mi-ai decolorat mi-am oglindit în tine

VViorea

0

0

Coagulare de priviri, contur de-un singur trup intr-un decor de pașnic somn un foc eteric bate; ne-ncinge venele-n balans de șerpi sătui de pradă, vulcanic vierme, mințile sub cremene le

VViorea

0

0

Dornic pas milenii urcă; ghioceii zgribulesc, pe la trunchiuri adumbrite, frunza nopții se usucă fără chiar să o lovesc. fantezia se privește în oglinzile tăcerii; Zgâriind în colbul

VViorea

0

0

Densitatea imaginii tale, urma sărutului tău în mine, dorința scăldată în suflet și...tu.. mi-ați capturat inima în mreaja neputinței de a-noda iubirea până la destrămare m-am smuls de

VViorea

0

0

Prin albul plin de alb un negru se răsfață; se-ntinde-n orizonturi, se-nalță arcuit, se suprapune-n valuri, dar, tot nu s-a albit... pardosit de noapte mlădie-n dans o stea da-i tot așa de

VViorea

0

0

Visele toate se despică-n fâșii.. gânduri se preling obosite; și parfumul lor de foc încins se lasă inspirat de alint Stă sufletul stins, contaminat de iubire prea alb e somnul

VViorea

0

0

Doarme glasul minții în tăcerea-nvolburată, A ținutului de codri Unde cerbii se îmbată... Pe un colț de piatră rece Soarele s-a plafonat Așteptând parcă să plece Zorile-i, spre

VViorea

0

2

O, dulce voluptate Cu lacrimă de crin! Mă junghie în spate Săgeată de pelin. Ființa-mi sângerează Când, mintea mi-e durere; El,timpul,mă sfidează Și dragostea mă cere... Suflarea mă

VViorea

0

1

Ninge cu flori De sute de ori Pe secundă; Printre castani Fug doi puștani Să se-ascundă. Străzile toate In prafuri curate Inundă Raza ta, lună, Prea e nebună Și

VViorea

0

1

Dependent de mine mi-este capul, Dependentă luna gândurilor este, Pacea-n dependență se rotește Și din câte sentimente-adun cu sacul Doar iubirea-i furtunoasă veste, Îl iubesc și știu că mă

VViorea

0

0

În bahic iz de crizanteme Același vis s-a plafonat, Aceeași lacrimă să cheme Ce trandafirii i-a udat... A fost, va fi și încă este; Aceeași veșnică poveste, Același tril de

VViorea

0

0

Emanație de raze, De mister Și crud fior; De s-ar stinge, Sau de-ar curge Timpu-n gol, N-aș mai plânge, Ci aș râde Că mi-e dor! 12/02/02

VViorea

0

1

Vremea încă mai mocnește Peste văi, pe deal, pe mare; Peste tot se mai ivește Dulcea vieții-nsingurare. Doar suflarea nopții bate Cerul, stelele și luna Dorm luminile în sate Poate pentru

VViorea

0

1

Așez în praf o amintire, Și-o floare încă udă; Că la un pas de prăbușire Stă inima s-audă. Dar nici un glas nu mișcă, Doar foșnet mă străbate; Prin aerul de frișcă Am nările uscate. Simt

VViorea

0

0

Lugubrul sens primordial Al existenței efemere, Îmi srânge mintea-ntr-un banal Cavou de candide himere... Și mă aplec spre apa rece A înghețatelor izvoare, Ca spinii inimii să-i sece O

VViorea

0

2

În beția nopții reci Se aude și se-ngână, Firav zbor de lilieci Și cu luna ce-i stăpână, pe poteci. Iar în peștera de gheață Totu-i trist și-ntunecos; Doar izvoarele au viață

VViorea

0

2

Oglindind ecouri calde Cu fior îmbălsămat Și fugind de parcă-l arde, Veșnic focul însetat, Râu-așteaptă să mă scalde... Mlădiind în curcubeu Unda lui pe trupul meu; Și -mi trezește

VViorea

0

0

Privire-ntinsă Spre norii calzi ai zării; Făclie prinsă În craterele mării; Sub palida oglindă Stau franjuri de iubire, Sperând c-o să cuprindă În ea,

VViorea

0

0

Veridic val veni-va iar Prin corpul tău lipsit carnal; Focal venin în lanț te pune Cuprins și tras de pasiune. Și vei să fugi Dar fuga ta Se-mpiedică de gura mea Și -o mușcătură

VViorea

0

0

Apostolic gând mi-apasă Mintea pân\' la rădăcină; Întuneric greu se lasă Ce mai ieri a fost lumină. Deșteptarea-nmărmurită Mă cuprinde pe la tâmple Și speranța e dorită Să se nască, să

VViorea

0

1

Aud tăcerea Și nu mă mai satur; O strâng, o ador, O inspir și-o dețin. Trăiește cu mine, Dar tu, ești venin... Curgea mângâierea; Suspinele dor. Ea...numai rușinea Deschide-un

VViorea

0

0

Suspin și tăcere E tot ce domnește; Mâncat-a din fiere, Oțet a băut, A luat junghiere, A fost și bătut, Dar tot mai iubește, Deși l-a durut. În spini cununat, Șiroaie de sânge; Sta

VViorea

0

0

Zăpada s-a topit, O stâncă stă să cadă; Nu-i ochiul la privit Oprit îi e să vadă Minunea ce-a ieșit Spumoasă-ntr-o cascadă. Mult te-aș mai fi iubit, Dar...nu mai e zăpadă... Și

VViorea

0

0

Deschide Doamne poarta Și lasă-mă să ies, Din floarea mea inchisă Ce singur-am cules! Prea dulce-mi este soarta, Parfumul prea acut, Cum albă-i o narcisă; Să merit... n-am crezut!... Tu,

VViorea

0

0

Răsună al Tău glas În glas de păsări multe... Ureche n-a rămas, Nici minte, să Te-asculte; Chiar al Tău ochi privește Prin lume-n orice pas Și noaptea o domnește; Lumină

VViorea

0

0