Suntem
primitori universali
de semnale.
Le luăm cu noi
hoinărind dintr-o clipă în alta.
Și fără să știm
sau da,
le supunem
transformărilor noastre.
Nu le depunem la banca,
nu le dăm mai
Și născocim cuvinte ..
Închidem ochii
Pentru a ne recompune în gând
Din când în când ..
Mai tresărim a cântec
La zborul albinei.
Ne desenăm libertăți
Ce dor
În apa cea adâncă…
Am fost..
Un om..
Pentru care clipa
prezentă, trecută, viitoare..
Îmi străfulgera
stele peste ochi.
Și vise.
Am fost…
În ceas târziu de noapte
Și de zi
Un om,
Pentru care viața
Viitoare
Luntrașul își căuta lopețile.
Bănuții îi primise
dar ..îi aruncase
în fântâna dorințelor..
Strângea în pumni cenușa
culeasa veșnice clipe
din adâncurile mării..
Îl rugase ea
s-o duca
Și luăm lumina, dar uităm s-o dăm,
Chiar de ulciorul este plin de stele .
Sau, ne e teamă sa n-o bea în treacăt,
Un însetat de taine efemere.
Și suntem zei și poate neputință,
În unda
Am ascuns sărtu-n sân
mirosea a dor și fân
am ascuns sărutu-n palmă
mirosea a glas de mamă.
am ascuns sărutu-n foc
mirosea a busuioc
și-am ascuns sarutu-n lacrimi,
mirosea a glas de
Se prelinge cerul printre dealurile pamântului transilvan, printre copacii arămii și cei ce se incăpațânează să ramână verzi ascunzând in tainițe bine meșteșugite turnurile sacre ale orașului
