Poezie
teama
1 min lectură·
Mediu
Și luăm lumina, dar uităm s-o dăm,
Chiar de ulciorul este plin de stele .
Sau, ne e teamă sa n-o bea în treacăt,
Un însetat de taine efemere.
Și suntem zei și poate neputință,
În unda strălucirii din adânc.
Dăm viața, pe o clipă fără nume,
Și ne-nchinăm la dorul de cuvânt.
Și de-am să fur o clipă veșniciei
Ca un tâlhar la margine de drum,
Tot teama mă va-ntoarce tremurând.
În dor de dor, peste dorința vie.
023.178
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- VIOLETA STIKA
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 79
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
VIOLETA STIKA. “teama.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/violeta-stika/poezie/1737152/teamaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Violeta, pentru ca m-ai intrebat ce rima, iata:
stele - efemere
adanc - cuvant - rima fonetica
vesniciei - vie - rima imperfecta, dar tot rima, acelasi grup de vocale, inversate insa.
deci iata.
nu vreau sa fiu rau, insa strica ritmul
petre
stele - efemere
adanc - cuvant - rima fonetica
vesniciei - vie - rima imperfecta, dar tot rima, acelasi grup de vocale, inversate insa.
deci iata.
nu vreau sa fiu rau, insa strica ritmul
petre
0

dar ai grija la rima, ca strica tot poemul. Mai bine scoate-o daca nu reusesti sa o pastrezi pe tot parcursul versurilor.
Oricum, ca fond ideatic, e interesant.
petre