semnale
Suntem primitori universali de semnale. Le luăm cu noi hoinărind dintr-o clipă în alta. Și fără să știm sau da, le supunem transformărilor noastre. Nu le depunem la banca, nu le dăm mai
închidem ochii
Și născocim cuvinte .. Închidem ochii Pentru a ne recompune în gând Din când în când .. Mai tresărim a cântec La zborul albinei. Ne desenăm libertăți Ce dor În apa cea adâncă…
am fost
Am fost.. Un om.. Pentru care clipa prezentă, trecută, viitoare.. Îmi străfulgera stele peste ochi. Și vise. Am fost… În ceas târziu de noapte Și de zi Un om, Pentru care viața Viitoare
luntrașul
Luntrașul își căuta lopețile. Bănuții îi primise dar ..îi aruncase în fântâna dorințelor.. Strângea în pumni cenușa culeasa veșnice clipe din adâncurile mării.. Îl rugase ea s-o duca
teama
Și luăm lumina, dar uităm s-o dăm, Chiar de ulciorul este plin de stele . Sau, ne e teamă sa n-o bea în treacăt, Un însetat de taine efemere. Și suntem zei și poate neputință, În unda
balada
Am ascuns sărtu-n sân mirosea a dor și fân am ascuns sărutu-n palmă mirosea a glas de mamă. am ascuns sărutu-n foc mirosea a busuioc și-am ascuns sarutu-n lacrimi, mirosea a glas de