Victor Mihalache

Nu știu dacă bunicii tale i-a plăcut poezia, eu, însă, pot să-și spun că sunt mirat și - în același timp- fermecat de simplitatea și de acuratețea cu care atingi subiectul propus. Ți-am citit mai multe poeme (unele sunt chiar gânduri răslețe ițite cu nonșalanță pe monitorul computerului) și încerc să te încadrez unui stil poetic. Încă nu reușesc, dar timpul pe toate le rezolvă.

20 de grade? Câtă poezie este necesară pentru a topi calota de gheață ce amenință sufletul? Iar Anda ce zice?...

= Editorului meu, cu drag...

Îmi pare tare rău, dar cred că m-ați pierdut de mușteriu. Dacă ați considerat că poemul \"A plecat Nea Gică\" nu merită să apară decât pe pagina de autor înseamnă ori că are editorul ce se ocupă de mine ceva cu poezia în dulcele stil clasic, ori că a marca dispariția unei legende nu vă este pe plac. Păcat, începusem să cred în acest site...

Mulțumiri intense, Maria-Magdalena Jindiceanu! A trăi pe scenă, în apropierea ei și în acest labirint al replicilor, regăsirilor de sine și arșiței-gerului în care se cufundă actorul înseamnă înțelegere deplină a vieții (și a morții). Sper să mai putem discuta pe această temă!...

Nu-mi vine să cred că există atâta înfrigurare în a poezi despre suferință.Poate că este mai la îndemână, dar eu cred că bine ar fi să o mai dăm la naiba de supărare și să mai privim și seninul vieții. Ințeleg, Daria, că ești la o vârstă a albastrului și nu a cenușiului...Preia controlul și vino la o poezie a existenței adevărate. Încerci?

Ehei, Ioana, 80 e ceva... A fost o generație optzecistă, dar așa, ca vârstă, nu sună tocmai bine.Și mai ales în poezie...Una peste alta, dacă dăm la o parte latura cea sumbră, condeiul este insprirat și te recomandă pentru un viitor (nu așa de îndepărtat ca în poem!) care sună bine. Aștept confirmarea acestei predicții!