Și dacă ajung la 80 de ani?

Ehei, Ioana, 80 e ceva... A fost o generație optzecistă, dar așa, ca vârstă, nu sună tocmai bine.Și mai ales în poezie...Una peste alta, dacă dăm la o parte latura cea sumbră, condeiul este insprirat și te recomandă pentru un viitor (nu așa de îndepărtat ca în poem!) care sună bine. Aștept confirmarea acestei predicții!

viata poate fi vazut si intr-un mod optimist.apreciez poezia,insa nu imi sunt dragi versurile pesimiste(desi am scris si eu vreo cateva).
astept versuri optimiste!

As astepta si eu viitorul acela ... pana atunci ma pun pe hartie si ma bucur enorm de aprecieri.
Si daca tot e scris mai sus \"astept versuri optimiste\" o sa incerc sa afisez cate ceva pe ideea asta. Sa vad ce parere ai despre \"Credinta\".
Scriu mai mult din punct de vedere pesimist pentru ca ma elibereaza, drept urmare sunt optimista in rest, in general. Doar ca in lumea mea pot fi ceea ce vreau; pot sa cad oricand, sa ma las in nestire sa pic fara sa stiu cat de jos pot sa ajung, sa traiesc decaderea si apoi sa ridic privirea si mintea din foaie si sa traiesc prin imboldul pe care mi-l da faptul ca ma strivesc pe hartie si doar acolo.

\"80 de ani imi pare, in lume c-am trait/ca sunt batran ca noaptea/ca tu vei fi murit\" zice eminescu. si singurul regret al lui era batranetea mortii. toti vom deveni materie, vom atinge varsta de 80 de ani, dar acesta e un adevarat acceptat, nu un adevar refulat...deci nu vad pesimismul tau, poate doar acceptiunea a ceea ce va urma. si vad ca te pregatesti bine.

eminescu era romantic.kant,goethe,schopenhauer l-au influentat mult,astfel ca din tinerete era \"blazat\"(asa si-l aminteste IL Caragiale).mi-a placut eminescu mult.am citit aproape toate poeziile lui.ma interesau variantele,cele nepublicate etc.citind versurile lui m-am umplut de tristete si deznadejde.de ex:\"si parca nici ca este loc/pe-o lume de mizerii/pentr-un asa de sfant noroc/strabatator durerii/.versurile lui triste imbolnavesc inimile slabe.
a fost un geniu,dar s-a resemnat prea repede.