un bărbat stă ghemuit pe tavan
pentru el nu mai este loc pe ferry-boat
o pasăre trece în zbor
exilată din propiul cuib
caută palmele unui copil să se odihnească
perdelele sunt trase
nici o
Azi dimineață ți-am ghicit în umbră,
ai îmbătrânit.
Nu am bani pentru cadouri,
iar simplul fapt de a cumpăra o floare
mi se pare o crimă
așa că,
singurul dar pe care ți-l pot oferi
sunt
Pe strada Paris am învățat cum să iubesc o femeie,
se întâmpla pe timpul orelor fără soț.
-Nu te grăbi, îmi spunea ea,
am împrumutat patul pentru un ev întreg.
Îmi vorbea murdar, cu accent
în seara dinaintea paștilor au destupat un miel
în primul lor geamăt nu puteai să ghicești nimic
deasupra apelor se lăsa un fel de întuneric
au întors paharele cu gura în sus
pe colțul
atunci când marele iepure alb a murit
Alice a căutat în ochii acestuia
nu că ar fi avut nevoie de acel sentiment
carnea ei de purpură tremura din obișnuință
vroia doar să cerceteze starea
poetul a intrat în cârciumă
s-a așezat la cea mai curată masă
a cerut un țap și o scrumieră
scria de zor pe o bucată de hârtie
nu l-a simțit pe chelner
a dat din cap în semn de
cocoșul de tablă a fost răpit de îngeri
odată cu el toate păsările din curte
odată cu ele toate animalele din curte
bătrânii au ieșit din casă
spațiul era gol spațiul era haotic
în locul
Iubito,
dacă îmi mai spui vreodată că mă iubești
măcar fă-o până la capăt.
Lasă laptele să dea în foc,
pisica,
oricum o să miaune,
așa că nu o băga nici pe ea în seamă.
Iubește-mă
Sătui de atâta dragoste
ni se exfolia carnea de pe oase,
ne trezeam atârnând de lumina unui bec
privindu-ne trupurile mutilate de prea mult eros
până când, prima ninsoare,
ne spăla de toate
O pată de sânge pe zăpada proaspăt căzută,
ce minunată priveliște.
M-am tăiat deci la un deget, cât să nu mă doară
și am pictat trei picături.
Și tot nu mă satur privind
și aștept să mai
Umblă un zvon iubito
cum că nu mă mai iubești,
că te-ai săturat de mine
și de tabieturile mele.
Cum despre un ultim sărut
nici nu mai poate fi vorba,
hai mai bine să ne despărțim
și lasă-mă
Deasupra noastră răsărea cerul,
nici prea albastru, nici prea înstelat.
Noi eram
și îmi făceam curaj să îți spun,
dar cercul era prea strâmt, mă înjunghia.
Fără formă, ne țineam de
și-a petrecut cercelul de lemn pe după ureche
mi-a spus că vom pleca într-o lungă călătorie
cerul s-a deplasat deasupra noastră precum un spasm
spre înserat
când pieile începeau să ne
Verdele este doar de fațadă,
cuțitul nu își mai are rostul,
va căuta să se spânzure
de primul copac ieșit în cale.
Aud chemarea ta
dintr-un univers paralel,
se trage în carne în
ai încetat să mai aștepți în fața ușii închise
adolescenta din tine va dori să evacueze la un moment dat
iată rădăcinile violenței
prezentul tău este dependent de privirea celorlalți
Scaunul avea patru picioare foarte înalte
lemnul era din cel bun
în unele locuri tapițeria era ruptă
flutura molcomă între aripile păsării
pe vremea aceea aveam un fluier la care cântam
În miez de noapte,
un turist
vrea să traverseze strada.
Strada mai păstrează încă
amintirea ploii căzute.
Turistul imprudent
privește în dreapta.
Destinul îl pândește
din cealaltă
La umbra putrezită a fostelor umbre
un om neconturat plânge tăcut în iarbă
podeaua plată (ei o numesc Pământ) încă îl ține
și nu înțelege cum
el părea totuși că a înțeles starea de a fi om
cu
vom aștepta trecerea inorogilor ascunși sub paturi
cu arma încărcată și respirația țintuită pe stop
vor devasta orașul pas cu pas
(în semn de răzbunare)
pentru că o dată pe an
așa este