Noua crucea ni-e data
Ca sa fim rastigniti,
Ca sa fim mintuiti,
Pe calea- nflacarata.
Noua femeea ni-e data
Ca sublim s-o iubim,
S-o rugam,s-o rugam
Sa ne-nchine dreptatea.
Noua
De ce te-ai dus pe calea nemuririi
O inger duios al cerului constelat
Cuboarate din cer o suflet maret
Eu stau te astept pe tine ingenunchiat.
De ce te-ai dus pe-al nemuririi cale
O suflet
Ploaia trist suspina afara
Sufletul ii plinge in lacrima
Intr-o primavara mirositoare
De blinde soptiri misterioase
A padurii enigma.
Florile lacrimeaza in cimpii
Cu picaturi de ploaie
Din nou mie trist pe suflet
De gindurile amare
Ce trezesc in ochii tulburi
O tremurinda rasuflare.
In noptile pustii si reci
Ascult cum vintul plinge
Si fulgera nemuritor
Inima inicata in
In noaptea cind te-ai nascut
Pe cer s-a aprins o stea
Si sufletul tau a izvorit
Din cerul sfint si lumina.
Valurile asculta de glasul tau
Si vinturile iti slujesc tie
Tu esti steua
Lumina-i stinsa
Afara-i vint
Eu stau pe tine te cuprind.
Un sarut fierbinte
Tu tremuri incet
Asa fericire de un veac astept.
Ti-ascult rasuflarea
Icet iti soptesc
Copila mea eu te
Trecutul patimilor vesnice
Si fericiri-i incintate
A viacurilor nemarginite
Sub aripa trecatoare.
S-a lasat colbul sur
Peste capitele infrinte
Trecutul s-a infipt dur
In mintele
Rataceste soarele pe cerul argintiu
Ca o umbra pierduta prin pustiu
Tremurind razele incet se indeparteaza
Intr-o cimpie de flori lin ingenuncheaza
O soare tu esti inger nemuritor
Cu
Ma plimb tacut prin parc
Sub norii plini de ploaie
O raza pluteste singuratic
Prin norii de vapaie.
Pasesc pe frunze uscate
Pe covorul blind de toamna
Se simte o rasuflare
A naturii
Vad printre frunze lumina zilei
Duioasa ca cintarea unei flori
Farmecul sufletului fericirii
Iubirea-i din scintei nemuritori.
Mingieat de glasul riului lin
Straveziu ca lacrima
