Poezii

Noua crucea ni-e data Ca sa fim rastigniti, Ca sa fim mintuiti, Pe calea- nflacarata. Noua femeea ni-e data Ca sublim s-o iubim, S-o rugam,s-o rugam Sa ne-nchine dreptatea. Noua

De ce te-ai dus pe calea nemuririi O inger duios al cerului constelat Cuboarate din cer o suflet maret Eu stau te astept pe tine ingenunchiat. De ce te-ai dus pe-al nemuririi cale O suflet

Ploaia trist suspina afara Sufletul ii plinge in lacrima Intr-o primavara mirositoare De blinde soptiri misterioase A padurii enigma. Florile lacrimeaza in cimpii Cu picaturi de ploaie

Din nou mie trist pe suflet De gindurile amare Ce trezesc in ochii tulburi O tremurinda rasuflare. In noptile pustii si reci Ascult cum vintul plinge Si fulgera nemuritor Inima inicata in

In noaptea cind te-ai nascut Pe cer s-a aprins o stea Si sufletul tau a izvorit Din cerul sfint si lumina. Valurile asculta de glasul tau Si vinturile iti slujesc tie Tu esti steua

Lumina-i stinsa Afara-i vint Eu stau pe tine te cuprind. Un sarut fierbinte Tu tremuri incet Asa fericire de un veac astept. Ti-ascult rasuflarea Icet iti soptesc Copila mea eu te

Trecutul patimilor vesnice Si fericiri-i incintate A viacurilor nemarginite Sub aripa trecatoare. S-a lasat colbul sur Peste capitele infrinte Trecutul s-a infipt dur In mintele

Rataceste soarele pe cerul argintiu Ca o umbra pierduta prin pustiu Tremurind razele incet se indeparteaza Intr-o cimpie de flori lin ingenuncheaza O soare tu esti inger nemuritor Cu

Ma plimb tacut prin parc Sub norii plini de ploaie O raza pluteste singuratic Prin norii de vapaie. Pasesc pe frunze uscate Pe covorul blind de toamna Se simte o rasuflare A naturii

Vad printre frunze lumina zilei Duioasa ca cintarea unei flori Farmecul sufletului fericirii Iubirea-i din scintei nemuritori. Mingieat de glasul riului lin Straveziu ca lacrima