Veronica Pavel Lerner

Si acest poem, ca si altele ale tale, Petre, despre campie, e foarte vizual si, in acleasi timp, transmite durerea ruperii tale de campie, de campia "ta" in care, proabil, te-ai nascut.

Este o poezie descriptiva cu o curgere in "crescendo", pentru ca sa culmineze in finalul care mie mi s-a parut remarcabil.

Poate ca altii imi vor contesta perera, dar eu, in ultimele versuri, am vazut celebrul tablou al lui Van gogh cu pasari rotindu-se pe un cer negru.

Acord o stea unui poem la care am vibrat puternic.

Poem de mare intensitate. Niciun cuvant in plus. Esenta. Luminez un poem de exceptie, dupa parerea mea.

Cutremurator poem, Vasile. Niciun cuvant in plus. Esenta.

Ma asociez tuturor remarcilor lui LIM si mai adaug o steluta.

Stimate domn,

Va multumesc pentru atentia pe care ati dat-o comentariului meu. Aceste discutii, civilizate, chiar daca sunt in contradictoriu, nu fac decat sa ne imbogateasca si sa ne afirme -pentru a cata oara?- diversitatea perceptiilor emotionale ale fiecaruia dintre noi.

Cand am adus vorba despre cei doi pictori am avut in vedere fenomenul de tratare, in arta, a aceleiasi teme de mai multe ori. Am comparat poezia cu pictura.

In ceea ce priveste complexitatea campiei, sigur, ea este foarte mare si fiecare o percepe in felul lui. Eu am simtit, in poeziile lui PIC, acel "freamat" al iubirii campiei si am rezonat puternic. Exista, cum bine ati remarcat si cum stie si IPC, elemente repetitive si, desigur, la un moment dat, poate ca prea multe poezii cu aceleasi elemente in metafore pot da senzatia de "saracie". Deocamdata, cele cateva poeme pe care le-am citit nu mi-au dat-o.

Cu stima si respect,
VPL

Spune mb: "Însă nu văd unde e emoția - clară, frenetică, poate chiar viscerală -, nu văd cum cineva își programează x texte despre un subiect anume, câtă vreme nu poți programa o anume stare de tot atâtea ori."

As indrazni sa aform ca, dimpotriva, ea exista in absolut toate poemele despre campie ale autorului si asta e si marele lor merit, de altfel acord o steluta si poeziei de fata tocmai pentru acest merit.

Monet a pictat aceeasi capita de fan de mai multe ori, la diverse ore ale zilei, intrebuintand diferite culori. Cezanne are multe tablouri cu "Mont St. Victoire", de care era fascinat. Asa si Petre: are o infinitate de culori - ale cuvantului- ca sa ne descrie imaginile "campiei lui", cea pe care o iubeste.

Da, poeziile lui Petre au elemente repetitive, dar de fiecare data ele sunt amplasate in alt gand al poetului, in alt colt al privirii. Eu cred ca "spontaneitatea" lui Petre vine din "gandirea" la campie, el o stie, o iubeste, nu are importanta ca retraieste momentele poetice si ca ele nu sunt simultane scrierii.

In afara de versul mentionat de mb, mie mi-au placut si

"să nu crezi că macul crește în lanuri din ură
el doar încântă ochiul și somnul"

Felicitari!

Monica, am rezonat foarte puternic la poezia ta.

Iata esenta: "mă doare acut că oamenii fac de toate / în același timp plâng mănâncă mor se amestecă unii cu alții"

Aceasta esenta, invelita apoi in metaforele tale, are ca rezultat un poem plin de forta.

Stea.

Foarte bun text. M-a impresionat valoarea literara a paginii scrise de tine. Remarcabil! Felicitari!

Interesant poem, mi-a facut mare placere sa-l citesc si recitesc, sa-l rumeg si sa ma minunez de adevarurile din el. Felicitari!

Poezia m-a tulburat. E interesant cum o dragoste atat de puternica cum e a copilului pentru mama se poate transforma in poezie cand acea mama a fost un om cald, care s-a daruit copilului. Cer iertare pentru comentariul poate prea personal, dar mi-au intrat cuvintele poeziei de fata in toti rarunchii cu care eu doream si asteptam dragostea asta de la mama mea. Dar, oare, la mine, s-ar fi transformat intr-o poezie tot atat de frumoasa? Cine poate sti!

Luminez poezia si, odata cu ea, o candela in memoria mamei mele....

Splendid, Teodor!

Textul este impresionant. Fiecare fragment cuprinde niste adevaruri care se extind mult mai departe decat cuvintele rostite. Un intreg teren de explorare se deschide in fata cititorului, pentru ca poemul (caci poem este!) se opreste la ESENTA si cred ca in asta consta si valoarea lui.

"Eu am fost răbdător ca pământul. Tu nu mai ai loc, așteaptă până la următorul cutremur."

Astept si eu, Cristina...

Stea.

E o forta in poemul tau pe care n-o pot ignora, m-a prins in vartejul ei. Imaginea e foarte bine prinsa, finalul (penultimul si ultimul vers) sunt remarcabile. Aprind o steluta.

Sarcasmul tau e foarte binevenit! Mi-a placut descrierea pe care o faci individului si societatii de azi. Bravo!

2 typo: strofa 2, randul 3 lipseste caciula pe a la "asta"; primul rand al ultimei strofe, "ochi" nu "ochii".

Mi-a placut acest decor "vincentian" romanizat. Elementele naturii sunt foarte vizuale si patrund frumos in cutele sufletului insingurat de moartea celor din jur.

Poemul e deosebit, instelez.

PS: in "urcă grâul sus în mori", "sus" poate lipsi.

Impresionant poem. Versul de inceput, cu care se si incheie poezia, este de mare forta. Toate imaginile vorbesc, toate metaforele se infig in mintea cititorului.

Cu totul remarcabil. Felicitari si stea.

Mi-a placut foarte mult cum incepe poezia, "purtai colțul zilei pe umăr ca un trofeu", iar apoi se continua cu un lant de matefore.

Moment reusit!

Titlul e foarte sugestiv. El insusi o poezie! Bravo!

Iata o poezie care m-a impresionat in mod deosebit. Poate pentru ca in aceste zile gandeam exact aceleasi imagini...sau poate pentru ca in poezie oricine isi poate recunoaste profunda singuratate

Lipsa de comunicare intre oameni, lipsa lui Dumnezeu: strofa intaia. "Lumea desena cu ceara un Dumnezeu".

Strofa a doua: suntem nu numai insingurati fata de ceilalti, dar ne-am instrainat de noi insine: "nici durerea nu se mai plimbă /din om în om / căutând o nișă / criza ne-a afectat și sentimentul". Pana si moartea e greu de atins: "azi moartea e o poartă închisă"

Disperarea singuratatii si cautarea semenului: strofa a treia: "dați-mi voie să mă mut / în fiecare din voi / să mă rog să înjur"

Si aici, din nou, metafora mortii in viata, mortii de singuratate, instrainare, lipsa de comunicare si de iubire.

Remarcabil poem. Stea.

Frumos poem, metafora "oameni de pluta" mi-a placut cel mai mult.

Buna metafora, foarte sugestiva. Ca de altfel tot poemul.

Mi-a placut, felicitari!

typo: "căscă" (primul a fara caciula)

Am citit si recitit poemul. Fiecare vers, fiecare cuvant e o metafora. Forta cu care lovesc aceste cuvinte-metafora e covarsitoare. Ideea mortii, mai precis a fricii de moarte si mai ales a angoasei dureroase care o precede este, in poezie, in imagini care lovesc.

Sinteze poemului: - "pentru a trăi veșnic mai întâi murim!"

Poem foarte impresionant. Stea.