Poezie
Apocalipse provinciale
1 min lectură·
Mediu
Cum țâșnește din mine câmpia udă
printre coaste spre zariștea cerească
credeam cumva că plouă în noi cu pâine
că în ochi ne răsare grâul fierbinte
iar câinii alergau bezmetici pe miriști
și mușcau luna de pulpe
știu bine că din glod se va naște
copilul minune ascuns într-o noapte.
Îți mai aduci aminte de îngerul care vroia să-mi vândă un câine?
Ne-am întâlnit în restaurantul gării
bea vodcă ieftină și își plângea de milă
poate nu știai tocmai se întâmplă îmi zice
Dumnezeu a plecat și nu se mai întoarce, ești pregătit?
Să mergem zic și îmi era frică
în mine crucea de lemn crescuse adânc în sânge
cuvintele magice neprihănite crestate în tâmplă scânteiau
simțeam cum mă înconjoară lumină și duh
iar singura justificare a existenței mele era învierea
- pentru a trăi veșnic mai întâi murim!
Cum țâșnește din mine împăcarea
în văzduh pe câmpie pe sub ape
o tăcere peste care mureau cucii
fâlfâitul aripii în liniștea morții.
023.911
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- petre ioan cretu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
petre ioan cretu. “Apocalipse provinciale.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petre-ioan-cretu-0030869/poezie/14052042/apocalipse-provincialeComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PCMultumesc mult pentru recomandare.
Multumesc mult Veronica pentru steluta si comentariu.
Multumesc mult Veronica pentru steluta si comentariu.
0
Sinteze poemului: - "pentru a trăi veșnic mai întâi murim!"
Poem foarte impresionant. Stea.